Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 14:4 - Biblia în versuri 2014

4 Am să le vindec vătămarea Adusă de neascultarea Ce-au arătat-o, ne-ncetat! Îi vor iubi, cu-adevărat, Căci de la ei s-a abătut Mânia care M-a umplut!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 „Atunci le voi vindeca necredincioșia și îi voi iubi fără limite, căci mânia Mea s-a retras de la ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Atunci îi voi vindeca de rătăcirea lor; și îi voi iubi necondiționat – pentru că mânia Mea a plecat de la ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Asíria nu ne va mântui, pe cai nu vom mai călări și nu vom mai spune lucrării mâinilor noastre: „Dumnezeul nostru”. Căci numai în tine află orfanul îndurare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 „Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Căci mânia Mea s-a abătut de la ei!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Voi vindeca darea lor înapoi, îi voi iubi de bunăvoie! Căci mânia mea s‐a întors de la el.

Onani mutuwo Koperani




Osea 14:4
30 Mawu Ofanana  

Dar Tu vezi tot, căci Tu privești Necazurile, suferința, Și doar Tu, Doamne, ai putința Să iei în mâini pricina lor. Tu ești nădejdea tuturor. În Tine, cel ce s-a vădit Precum că e nenorocit, Și-a pus toată nădejdea lui. De-asemenea, orfanului, Mereu îi dai sprijinul Tău.


Ei se îndoaie, cad apoi, Dar în picioare vom sta noi, Căci și atuncea când picăm – Iată – din nou, ne ridicăm.


Totuși, în îndurarea-I mare, Domnul le dă, la toți, iertare. Mânia Lui, El Și-o strunește Și astfel nu îi nimicește.


El a vorbit poporului: „De-asculți de glasul Domnului, Făcând numai ce este bine În fața Lui, dacă vei ține Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Atuncea nu vei fi lovit, Cu bolile ce au venit Pe Egipteni și-al lor pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt – Acela care, pe-a ta cale, Îți vindecă rănile tale.”


În acea zi, vei zice: „Eu Te laud Doamne, tot mereu, Pentru că fost-ai supărat, Însă acum ne-ai mângâiat! Mânia Ta s-a potolit Și izbăvire am primit!”


„Voi, cei cari întristați sunteți, Veniți la ape, ca să beți! Să vină chiar și-acela care Este sărac, iar bani nu are! Veniți! Bucate cumpărați! Lapte și vin să mai luați! Veniți să cumpărați, căci iată, Sunt fără bani și fără plată!


Eu – căile – i le-am văzut Și știu tot ceea ce-a făcut. Cu toate-acestea, Eu voiesc, Acum, să îl tămăduiesc. Am să-l călăuzesc mereu, Și mângâiere-i aduc Eu. Pe lângă el de-asemenea, Atuncea îi voi mângâia Și pe acei cari se adună Cu el, să plângă împreună.


„Dacă păcatele pe care Le-am săvârșit, fără-ncetare, În contra noastră se vădesc Acuma că mărturisesc, Atuncea pentru al Tău Nume, Lucrează Tu Doamne, pe lume! Abateri multe-am săvârșit Și împotrivă-Ți am greșit.


„Doamne mă vindecă, de-ndat’, Și-atuncea fi-voi vindecat! Mă mântuiește, negreșit, Și-atuncea fi-voi mântuit! Căci pentru mine, Domnul meu, Slavă, doar Tu îmi ești, mereu!


„Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, Căci am să iert al vost’ păcat!” „Primește-ne Doamne, de-ndat’, Căci Tu ai fost și ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”


„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”


Are să vină-o vreme-n care Le voi aduce vindecare Și sănătate. Un izvor, Bogat și înviorător, Le voi deschide, să le vie Doar pace și credincioșie.


De-aceea, leul îi omoară Sau din pustie, bunăoară, Asupră-le se repezește Lupul furios și-i nimicește. Lângă cetăți șade – la pândă – Pardosul, gata să îi prindă. Acei cari vor ieși afară Dintr-o cetate, au să piară, Căci vor fi sfâșiați, pe dată. Fărădelegile lor – iată – Sunt multe și s-au înmulțit Relele ce le-au făptuit!”


Nu este nimenea aflat În Galaad, cunoscător Al unui leac alinător? Nu știe, oare, cineva, Dacă un doctor e, cumva? Dar a poporului mei fată De ce nu este vindecată?


Dar dacă-i zic omului rău: „Pieri-vei!”, iar din drumul său, Se-ntoarce și va fi făcut Doar ce e bine și plăcut,


Popoarele neamurilor Care în jurul vost’ fi-vor, Vor ști că Domnu-a ridicat Ceea ce s-a vădit surpat Și că Eu sunt Cel ce-a sădit Ceea ce fost-a pustiit. Iată, Eu – Domnul – sunt Acel Care-am vorbit și fac astfel.”


Poporul Meu, precum văd bine, Se depărtează-acum, de Mine. Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi, Chemați au fost ei, înapoi, Nici unul nu a arătat Că, să se scoale, a cătat.


După aceea, Eu voiesc, Cu Mine, să o logodesc Și-astă logodnă o să fie Făcută pentru veșnicie. Prin bunătate, Eu voiesc, Cu Mine, să o logodesc, Prin judecată, îndurare Și prin neprihănire mare.


„Haideți, veniți și înapoi, La Domnul, să ne-ntoarcem noi! Chiar dacă El S-a arătat Acela cari ne-a sfâșiat, Tot El este acela care Ne va aduce vindecare. Cu toate că El ne-a lovit – Și-n felu-acesta ne-a rănit – Tot El e-Acela care poate A ne lega rănile toate.


Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.


„Văzut-am că Fineas – cel care Pe Eleazar, tată, îl are, Pe cel care, la rândul lui, Îi este fiu preotului Aron – râvnă, a dovedit Prin ceea ce a săvârșit, Față de Mine-n Israel. Pentru că s-a purtat astfel, N-am nimicit – cu mic, cu mare – A lui Israel adunare.


Furios, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Strânge-i pe toți aceia cari Sunt, în al Meu popor, mai mari, Și spânzură-i pe cei aflați Și dovediți ca vinovați Apoi, în fața Domnului Și înaintea soarelui, Ca să se-ntoarcă-n acest fel, Mânia, de la Israel.”


Acuma însă, socotiți Au fost cu toți, neprihăniți, Prin harul Său doar, care, iată Că este dat, fără de plată, Numai printr-o răscumpărare Ce vine de la El, și care – Așa după cum am mai spus – Se află în Hristos Iisus.


Spre laudă, neîncetat, A slavei și harului dat, Prin Prea Iubitul Său. Astfel,


Din slăvile cerești – de sus – El, mântuire, ne-a adus, Căci îndurare-a arătat, Chemarea sfântă, când ne-a dat, Nu după fapta omului, Ci după hotărârea Lui Și după harul arătat Cari, prin Iisus Hristos, e dat, De la-nceput, pe veșnicie,


Însă, s-a arătat apoi – Pentru întreaga omenire – O bunătate și-o iubire, Ce vine de la Dumnezeu – Mântuitorul nost’ – mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa