Osea 13:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Samaria e pedepsită, Pentru că fost-a răzvrătită În contra Celui cari, mereu, Fusese al ei Dumnezeu. Pe cei care se află-n ea, O să îi taie sabia. Nici pruncii nu vor fi scutiți, Ci ei, atunci, vor fi zdrobiți. Femeile însărcinate, Atuncea, nu vor fi cruțate, Căci spintecat, pântecul lor Va fi, de fierul armelor.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Samaria își va purta vina pentru că s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei. Vor cădea uciși de sabie; copiii lor vor fi măcelăriți, iar femeile lor însărcinate vor fi spintecate“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Samaria își va suporta consecințele pentru vină: s-a revoltat împotriva Dumnezeului ei. Vor cădea doborâți de sabie. Copiii lor vor fi tăiați în bucăți, iar femeilor lor însărcinate li se va tăia uterul…”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Samaria este pedepsită pentru că s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei. Vor cădea uciși de sabie; pruncii lor vor fi zdrobiți și vor spinteca pântecele femeilor lor însărcinate.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Samaria își va purta vina; căci s‐a răzvrătit împotriva Dumnezeului său. Vor cădea de sabie; pruncii lor sugaci vor fi zdrobiți și femeile lor însărcinate vor fi spintecate.

Osea 13:16 Mawu Ofanana

2 Regi 15:16

Când Menahem – într-un ținut De lângă Tirța – a bătut Tifsahul – fiind mâniat – Cu sabia a spintecat Burta femeilor aflate În acel loc, însărcinate. Lucrul acesta l-a făcut, Furios fiind, când a văzut Că porțile ținutului Nu s-au deschis în fața lui.

2 Regi 17:18

De-aceea, Domnul – mâniat – Din fața Lui a-ndepărtat Atunci, poporul Israel. Doar Iuda a rămas cu El,

2 Regi 17:5

Apoi, cel care, împărat, Era-n Asiria aflat, Înconjură Samaria, Pe care a putut s-o ia După trei ani. Cum e știut,

2 Regi 17:6

Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.

2 Regi 8:12

Când Hazael l-a întrebat, „Oare de ce te-ai întristat? Pentru ce plânge domnul meu?”, El zise: „Pentru că știu eu, Cât rău va face Hazael, Copiilor lui Israel. Ai să zdrobești prorocii lor, Foc o să pui cetăților, Iar mamele însărcinate, De tine fi-vor spintecate

Isaia 13:16

Copiii le vor fi loviți, Fiind – sub ochii lor – zdrobiți. Casele fi-vor jefuite, Iar soațele lor, necinstite.

Isaia 17:3

Cu cetățuia cea pe care Neamul lui Efraim o are, Iată, acum s-a isprăvit Și – de asemeni – s-a sfârșit Cu a Damascului domnie Și cu a lui împărăție. Dar cei care vor rămânea – Care vor fi din Siria – Fi-vor ca slava cea pe care Neamul lui Israel o are” – Spusese Domnul oștilor.

Isaia 8:4

Mai înainte ca să poată Spune copilul „mamă!”, „Tată!”, Are să piardă-acela care Peste Asiria-i mai mare, Averile Damascului, Precum și toată prada lui Cari din Samaria venise.”

Osea 10:2

Inima-ntregului popor, A fi-mpărțită, se arată. Din astă pricină, el – iată – Are să fie pedepsit. Domnul surpa-va, negreșit, Altarele ce le-au ‘nălțat Și stâlpii ce i-au ridicat, În cinstea idolilor lor.

Osea 11:6

Sabia o să năvălească Asupră-le, să nimicească Cetățile ăstui popor Și pe al lui sprijinitor, Din pricină că au făcut Planuri care nu Mi-au plăcut.

Osea 7:14

Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.

Amos 1:13

Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Sămânța lui Amon le are. Ba, patru sunt și pentru ele Nu Îmi schimb planurile Mele. Iată că nu au fost cruțate Femeile însărcinate, Ci pântecul le-au spintecat, Celor pe care le-au aflat În Galaad, căci au voit Ca să își mute – negreșit – Hotarele ce le-au avut, Sporind astfel al lor ținut.

Amos 3:9

Pe-acoperișuri vă urcați – Sus – pe palate și strigați! De pe ale Asdodului, Precum și-ale Egiptului Case, strigați zicând: „Veniți Degrabă, ca să vă suiți Pe muntele Samariei, Ca să vedeți, în sânul ei, O mare neorânduială Și asupriri, fără-ndoială!

Amos 9:1

Apoi, pe Domnul L-am văzut Cum pe altar El a șezut Și-aste cuvinte mi le-a spus: „Lovește pragul cel de sus, Al porții, zguduiți să fie Ușorii ei, din temelie. Sfărâmă, peste capul lor, Acești ușori ai porților. Pe cei care vor rămânea, Am să-i ucid cu sabia. Cu fuga, n-o să izbutească Nimeni, scăpare, să găsească. Nimeni nu va avea scăpare, Căci n-o să fie îndurare.

Miheia 1:4

Sub El, muntele se topește, În timp ce văile se crapă Și curg la fel ca și o apă, Fiind precum ceara topită Care de foc e încălzită.

Miheia 6:16

Căci ei păzesc, necontenit, Ceea ce Omri-a rânduit, Lucrând precum acei pe care Ahab în casa lui îi are, Umblând pe calea tuturor, Ținându-se de sfatul lor. De-aceea – trebuie să știi – De pomină te fac să fii. Cei cari au să te locuiască, Batjocuri au să înghițească, Purtând ocara cea pe care Sărmanul Meu popor o are.”

Nahum 3:10

Dar și ea a ajuns să fie Dusă-n surghiun și în robie, Iar pruncii ei au fost zvârliți Pe ulițe și nimiciți. Pentru cei cari în frunte-au stat, Sorțiul apoi l-au aruncat Și-n lanțuri au ajuns cei cari Se dovedeau ai ei mai mari.