Osea 13:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Oricât e Efraim de tare Și-oricât de roditor el pare În mijlocul fraților lui, Tot vântul răsăritului, Asupra sa, are să vie, Căci stârnit fi-va din pustie, De către Domnul. Acel vânt Va trece peste-al său pământ. Izvoarele, îi va usca; Fântânile, îi va seca. Apoi, vasele-acelea care Sunt mai de preț și el le are Ținute bine-n visterie, De jaf ajunge-vor să fie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁵ oricât de roditor va fi el printre frații săi. Vântul de est va veni, o suflare a Domnului se va stârni din deșert. Acesta îi va usca izvorul și îi va seca fântâna. Vistieria îi va fi jefuită de toate lucrurile prețioase.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ oricât de productiv va fi el printre frații lui. Va veni vântul de la Est. El va fi o suflare a lui Iahve care se va forma în zona deșertului. Acest vânt îi va usca izvorul și îi va seca fântâna. Îi va fi prădat tezaurul. El va fi golit de toate lucrurile valoroase.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Oricât de mult ar rodi între frați, va veni vântul din răsărit, vântul Domnului se va ridica din pustiu și va usca izvorul său, va seca fântâna lui; va jefui vistieria cu toate obiectele sale de preț.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Oricât de roditor ar fi Efraim în mijlocul fraților săi, tot va veni vântul de răsărit, se va stârni din pustie un vânt al Domnului, îi va usca izvoarele și-i va seca fântânile; va jefui vistieria de toate vasele ei de preț.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Deși va fi roditor între frații lui, un vânt de răsărit va veni, vântul Domnului se va ridica din pustie și izvorul lui va usca și fântâna lui va seca; el va prăda vistieria tuturor vaselor de preț.

Osea 13:15 Mawu Ofanana

Geneza 41:23

În urma lor, aveau să vină Tot șapte spice, dar uscate, De vântul estului mușcate;

Geneza 41:52

Pe cel de-al doilea, l-a numit „Efraim” – „Rodire”, tălmăcit – Zicând: „În clipele acele, Din țara întristării mele, Domnul m-a făcut roditor.”

Geneza 41:6

Apoi, iar șapte au ieșit – De vântul de la răsărit, Arse fiind și pârjolite.

Geneza 48:19

Mâna ta dreaptă!” El n-a vrut, Spunându-i: „Fiule-am știut Cum că Manase e acel Care-i mai mare. Însă el – Decât frate-său – o să fie Mai mic. În vremea ce-o să vie, Ei fi-vor cete de popoare – Cel mic, însă, va fi mai mare.”

Geneza 49:22

Vlăstar crescut lângă izvor, Al pomului cel roditor, E Iosif. Ramurile lui Trec peste coama zidului.

Iov 18:16

Va fi pucioasă. Jos, uscată Are să-i fie rădăcina, Iar sus, ramul ce-l dă tulpina, Va fi tăiat. Chiar pomenirea

Psalmi 1:4

Altă soartă-au pe pământ: Sunt ca pleava ce-a fost strânsă Și-apoi risipită-n vânt.

Psalmi 109:13

Să-i piară spița neamului, Rupând șirul urmașilor, De-ndat’, din neamul următor!

Isaia 14:21

Din pricina părinților Și a nelegiuirii lor – Grăbiți-vă gata să fiți – Pe fii să îi măcelăriți! Să nu se scoale, să voiască – Pământul – să îl cucerească, Iar lumea – ca în alte dăți – Să n-o mai umple, cu cetăți!”

Isaia 17:13

Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.

Isaia 27:8

Când în robie a căzut, Doar cu măsură l-ai bătut Atuncea când l-ai pedepsit. Trimis-ai vânt din răsărit Și cu puterea lui cea mare, Tu i-ai luat pe fiecare.

Isaia 41:16

Pleava. Tu le vei vântura, Iar ele, risipite, sânt, Luate de-un vârtej de vânt, Furios, ce le va spulbera. Tu, însă, te vei bucura, Te vei făli, mereu, cu Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.

Ieremia 20:5

Iar bogățiile-adunate, Avute de astă cetate – Prin truda-ntregului popor – Și-averea împăraților Din Iuda, vor avea să cadă În mâinile vrăjmașe, pradă Și-n Babilon ele vor duce Tot ceea ce au să apuce.

Ieremia 4:11

În acel timp, poporului Și-apoi Ierusalimului, Li se va spune ăst cuvânt: „Dinspre pustiu, suflă un vânt, Pe drumul fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are. Vântul acesta, arzător, Nu e un vânt folositor La vânturarea grâului Sau pentru curățirea lui.

Ieremia 4:12

E vânt năpraznic, vânt ce vine, Din acel loc, până la Mine! Am să rostesc acum, de-ndată, Ce hotărâre-a fost luată!”

Ieremia 51:1

Așa vorbește Domnul: „Iată, Eu ridica-voi, de îndată, În contra Babilonului Precum și a poporului Haldeu, un vânt nimicitor.

Ieremia 51:36

De-aceea, Domnu-a cuvântat: „Iată, îți voi fi apărat Pricina ta și-apoi, îți spun, Precum că am să te răzbun! Sec marea Babilonului Și voi usca izvorul lui.

Езекиел 17:10

Iată, sădită-i și se ține; Dar oare, îi va merge bine? Dar dacă vântul, răscolit Din părțile de răsărit, Vine și are s-o lovească, N-ajunge să se ofilească? O să se uște, negreșit, În stratu-n care-a odrăslit.”

Езекиел 19:12

Dar mâinile au înhățat-o, Au smuls-o și au aruncat-o, Jos, pe pământ. Când a venit Vântul cel de la răsărit, Îndată roada i-a uscat, Iar flăcările au mâncat Puternicele ei mlădițe Și-au nimicit ale ei vițe.

Daniel 11:8

Va ridica, din locul lor, Oameni și în Egipt apoi, Îi va muta, prinși de război. De-asemenea, vor fi mutate Și chipurile lor turnate, Precum și toți idolii cei Care le sunt lor, dumnezei. Au să mai fie strămutate Vasele scumpe, ce-s lucrate Din aur și argint. Astfel, În pace îl va lăsa el, Vreo câțiva ani, pe cel aflat În miazănoapte, împărat.

Osea 10:1

„Vie mănoasă se arată Israel, dând roadă bogată. Cu cât roadele se-nmulțeau, Și-altarele lui se sporeau. Cu cât mai mult se dovedise Că a lui țară propășise, Cu-atât mai mult s-au înălțat Stâlpi și s-au înfrumusețat Spre cinstea idolilor lor.

Osea 2:3

De nu va face astfel, iată, Am s-o dezbrac în pielea goală, Fiind apoi – fără-ndoială – Precum a fost la început, În ziua-n care s-a născut. O fac s-ajungă o pustie. Pământ uscat are să fie, Pentru că iată, bunăoară, De sete, am s-o las să moară!

Osea 4:19

Strânși fi-vor de aripi de vânt, Căci de rușine dați ei sânt, Cu-altarele cele pe care Întregul lor popor le are!”

Osea 9:11

Slava lui Efraim pălește Și încurând ea se sfârșește, Căci va zbura asemenea Precum zboară și pasărea. De naștere, nu se mai știe; Însărcinări n-au să mai fie; Nici zămisliri, de-asemenea, Atunci nu se vor mai vedea!

Iona 4:8

Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”

Nahum 2:9

Argintul, să îl jefuiți! Aurul tot, să îl răpiți! Iată, comori nenumărate Și lucruri scumpe sunt aflate În acel loc, cum nu mai sânt Alte asemeni pe pământ!

Deuteronom 33:17

El, frumusețe, a avut, Asemeni primului născut, Și este, la înfățișare, Precum e taurul cel tare. Asemenea bivolului, Se semețesc coarnele lui. De-mpunsătura coarnelor, Nu va scăpa nici un popor, Până la margini de pământ. Iată-i pe cei ce coarne-i sânt: Sunt zecile de mii pe care Neamul lui Efraim îi are, Precum și miile de case Din seminția lui Manase.”