Osea 13:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Din locuința morților, Răscumpăr Eu, acest popor, Căci de la moarte, Eu doresc, În acest fel, să-l izbăvesc. Moarte, unde se află, oare, Ciuma acea necruțătoare Ce-aduce spaima tuturor? Tu, locuință-a morților, Unde îți este nimicirea Ce îngrozește toată firea? Căința este nepătrunsă, De ai Mei ochi fiind ascunsă!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Îi voi elibera din mâna Locuinței Morților. Îi voi răscumpăra de la moarte. Moarte, unde îți sunt molimele? Locuință a Morților, unde îți este distrugerea? Căința va fi ascunsă de ochii Mei,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Îi voi recupera de sub autoritatea locuinței morților. Îi voi salva de la moarte! Moarte, unde îți sunt uneltele de lucru? Locuință a morților, unde îți este capacitatea de distrugere? Regretul va fi ascuns de privirile Mele,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Din mâna locuinței morților îl voi răscumpăra, din moarte îl voi mântui. Unde este, moarte, spinul tău? Unde este ghimpele tău, locuință a morților? Compătimirea este ascunsă de ochii mei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Îi voi răscumpăra din mâna Locuinței morților, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îți este ciuma? Locuință a morților, unde îți este nimicirea? Căința este ascunsă de privirile Mele!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Îi voi scăpa din mâna Șeolului, îi voi răscumpăra din moarte. Moarte, unde sunt ciumile tale? Șeolule, unde este pieirea ta? Pocăința va fi ascunsă de ochii mei!

Osea 13:14 Mawu Ofanana

Iov 33:24

Domnul se va-ndura de el, Zicând apoi, îngerului: „Salvează viața omului, Pentru că am găsit că are Un preț, pentru răscumpărare!”

Iov 41:22

Puterile-i nemăsurate, În al său gât se află-nchise. Cărările îi sunt deschise De groaza care îi pășește În față, căci ea îi vestește Sosirea și vâră în oase,

Psalmi 16:10

Căci știu că nu va fi lăsat Sufletul meu, făr’ ajutor, În locuința morților; Iar Domnul n-o să-ngăduiască, În nici un fel, să putrezească Cel care-I este prea iubit.

Psalmi 30:3

Prin al Tău mare ajutor – Din locuința morților – Sufletul meu s-a ridicat. Doamne, viață din nou, mi-ai dat, Pentru că Tu m-ai scos afară Dintre cei care se-ndreptară Spre groapă, morții aruncați.

Psalmi 49:15

Mie, în Domnul, mi-e credința, Pentru că știu că Dumnezeu Va ocroti sufletul meu Scoțându-l dar, biruitor, Din locuința morților.

Psalmi 49:16

Să nu te temi, dacă – cumva – Se-mbogățește cineva Și nici atunci când vei zări Că visteria-i va spori.

Psalmi 71:20

Prin mari necazuri ne-ai trecut; Nenorociri ai abătut Asupra noastră, însă iară, Tu, Doamne, ne vei scoate-afară Din hăul cel întunecat Și-n viață ne vei fi păstrat.

Psalmi 86:13

Căci mare-i bunătatea care Tu mi-o areți, fără-ncetare. Tu ești al meu izbăvitor, Din locuința morților.

Isaia 25:8

Căci nimicită o să fie Moartea, atunci, pentru vecie, Iar lacrimile fețelor Șterse vor fi. Al Său popor Are să scape de povara Pe care i-o dădea ocara Ce o purta necontenit, Pentru că Domnul a vorbit.

Isaia 26:19

Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”

Ieremia 15:6

„M-ai părăsit și M-ai uitat” – Domnul a zis. „‘Napoi ai dat. De-aceea, mâna Îmi va sta, Întinsă, împotriva ta, Căci vreau ca să te nimicesc! Sătul de milă, Mă vădesc.

Ieremia 20:16

Omul acela, negreșit, S-ajungă precum au pățit Cetățile cele-ntărite Ce-au fost, de Domnul, nimicite! S-audă gemete în zori Și să îl treacă reci fiori, Iar la amiază, mai apoi, S-audă strigăt de război!

Ieremia 31:35

„Așa vorbește Domnul, care A întocmit pământ și mare, Acela care a putut Ca soarele să-l fi făcut Și-apoi, pe cer, să îl așeze Ca ziua să o lumineze, Acela cari a rânduit Lună și stele, negreșit, Pe cerul nopții, să-l vegheze Și fața să i-o lumineze, Cel care întărâtă marea Și face să răsune zarea De urletul înfuriat Al valului ce-a fost iscat, Acela care e știut De lume și e cunoscut De către orice muritor, Ca fiind Domn al oștilor:

Езекиел 37:9

Atunci El zise: „Prorocește Și duhului tu îi vorbește! Vorbește fiu al omului Și prorocește-i duhului: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Duhule vino! Ce mai stai? Din cele patru vânturi, hai Și suflă peste morți-acei Ca astfel să-nvieze ei!”

Osea 6:2

În număr, zile vor fi două Și El ne dă iar, viață, nouă. Iată, a treia zi apoi, El ne va ridica pe noi Și-n fața Lui o să trăim.

Osea 7:10

Mândria Israelului Mărturisește-n contra lui. Cu toate-acestea, se vădește Că el nici nu se sinchisește Și nu se-ntoarce înapoi, La Dumnezeul lui, apoi! Chiar dacă fost-a pedepsit, Să-L caute, nu a voit!

Maleahi 3:6

„Căci Eu sunt Domnul, Eu sunt Cel Care nu M-am schimbat defel. Voi, ai lui Iacov fii – să știți – De-aceea n-ați fost nimiciți!

Numeri 23:19

Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?

Romani 11:15

Căci dacă lepădarea lor, Lumi-mpăcare i-a adus, Ce poate-atuncea, a fi spus, De revenirea lor, apoi? Ce va-nsemna ea, pentru noi, Dacă nu viață dintre morți Și-nlocuirea vechii sorți?

Romani 11:29

Să știți că nu Îi pare rău, Lui Dumnezeu, de darul Său Și-apoi, nici de acea chemare, Făcută pentru fiecare.

2 Corinteni 5:4

Chiar dacă gemem, apăsați, În cortu-acesta, dezbrăcați, Nu vrem să fim, de el apoi, Ci, îmbrăcați, voim ca noi Să fim, cu trupul cel ceresc, Peste cel care-i pământesc, Spre-a fi, de viață, înghițit Tot ce e-n noi, morții, sortit.

Filipeni 3:21

El va schimba, trupul pe care Smerita noastră stare-l are, Și îl va face, pe-astă cale, La fel ca trupul slavei Sale, Printr-o lucrare de putere Care, doar după a Sa vrere, Poate orișice lucru-a pune, În slujba Sa, și a-l supune.”

1 Tesaloniceni 4:14

Dacă Hristosul a murit Iar după-aceea a-nviat, Credință-avem, neîncetat, Că Dumnezeu – cu El, apoi – Îi va aduce, înapoi, Pe toți cei care-au adormit În Domnul nostru, negreșit.

Iacov 1:17

Oricare lucru bun, primit, Oricare dar desăvârșit, Pe care noi l-am căpătat, Numai de sus, ne este dat. Toate acestea, fraților, Părintele luminilor Ni le-a trimis. Nici o schimbare Și nici o umbră de mutare – În El – nicicând, nu s-a văzut.

Revelația 20:13

Și marea, înapoi, a dat, Pe cei ce se aflau în ea, Iar Moartea-apoi, de-asemenea; Și Locuința morților Și-a scos afară-al ei popor, Căci fiecare-a fost luat Și, după fapte, judecat.

Revelația 21:4

În fruntea lor, El o să meargă Și, lacrima, o să le-o șteargă. Nu va fi moarte, nici pieire, Țipăt, durere, tânguire, Căci tot ce fost-a la-nceput, De mult, de tot, va fi trecut.”

Revelația 6:8

Un cal gălbui s-a arătat, Iar cel care la-ncălecat, Moartea era. În urma lor, E Locuința morților. Putere li s-a dăruit, Astfel încât au stăpânit, A patra parte de pământ, Căci să ucidă, puși, ei sânt, Cu sabie, foamete mare, Cu molime și-apoi cu fiare, După porunca arătată Și care, lor, le-a fost lăsată.

1 Samuel 15:29

Acela care S-a vădit Tărie-a fi, necontenit, În Israel, nu Se căiește Și niciodată nu mințește, Căci El nu-i om, să-i pară rău.”