Osea 12:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ E al lui Efraim popor, Asemeni unui negustor, Iar cumpăna ce-o folosește, Doar mincinoasă se vădește, Pentru că-n tot ceea ce face, Numai să-nșele lui îi place.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Efraim este un negustor care are în mână talere înșelătoare; îi place să jecmănească.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Efraim este un comerciant care are în mână o cumpănă înșelătoare. Îi place să înșele cu ea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Iar tu, întoarce-te la Dumnezeul tău, observă bunătatea și judecata și pune-ți speranța în Dumnezeul tău mereu!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Efraim este un negustor care are în mână o cumpănă mincinoasă. Îi place să înșele.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ El este un negustor, în mâna lui sunt cumpene de înșelăciune, iubește să înșele.

Osea 12:7 Mawu Ofanana

Geneza 49:18

În sprijinul lui Dumnezeu, Are nădejde duhul meu.

Proverbe 11:1

Cumpăna-nșelătorului Urâtă-i este Domnului; Dar cântărirea drept făcută, Lui Dumnezeu îi e plăcută.

Proverbe 16:11

Cântar, cumpănă cu dreptate, Sunt de la Domnul așteptate; Măsurile cântarului, Sunt tot lucrarea Domnului.

Isaia 3:5

Oameni-or fi asupritori; Se vor vădi răuvoitori, Căci apăsa-va fiecare Pe cel pe cari aproape-l are. Omul bătrân va fi lovit De către tânăr. Negreșit, Omul care e pus în cinste, Lovit e de cel fără minte, Cari se vădește de nimic.

Isaia 56:1

„Așa vorbește Dumnezeu: „Păziți ce este drept mereu, Și faceți doar ce este bine; Căci a Mea mântuire vine Și-apoi neprihănirea Mea – Curând, curând – se va vedea, Pentru că peste firea toată, E gata a fi arătată.

Езекиел 16:3

Apoi, vorbește-i astfel: „Iată Cuvântul ce l-am adus eu, Chiar de la Domnul Dumnezeu, Cuvânt pentru cetatea care, Ierusalim, drept nume, are: „A ta obârșie-i vădită În astă țară Canaanită. Tatăl tău fost-a Amorit, Iar mama ta-i de neam Hetit.

Езекиел 22:29

Poporul s-a ticăloșit Căci se dedă la silnicie. Astfel ajuns-a să se ție Doar de furat; se repezește, Pe cel sărac și-l asuprește. Străinul, între ei aflat, E în picioare-apoi, călcat, Chiar de se vede, negreșit, Că omul e nedreptățit!

Езекиел 28:5

Cu-nțelepciunea ce-o aveai Și cu negoțul ce-l făceai, Averile ți le-ai săltat, Iar inima ți s-a-ngâmfat.

Osea 14:2

S-aducă orișice ființă, Numai cuvinte de căință Și-n felu-acesta, înapoi, La Domnul să vă-ntoarceți voi. Spuneți-I plini de umilință: „Arată-ne bunăvoință! Iartă păcatele pe care Întregul nostru neam le are Și-n loc de tauri, mai apoi, Laude-Ți vom aduce noi.

Ioel 2:12

„Acuma chiar” – a zis apoi, Domnul – „vă-ntoarceți înapoi Cu inimile, către Mine, De plânset și de bocet pline! Cu post, de-asemeni, căutați, ‘Nainte-Mi să vă-nfățișați!

Amos 2:7

Iată ce rele, ei mai fac: Țărână, ar dori să vadă, Peste sărmani, cum o să cadă. Calcă-n picioare – negreșit – Dreptul celui nenorocit. Atât fiul, cât și-al său tată Se duc chiar la aceeași fată, Ca prin purtarea nebunească, Numele-Mi sfânt să-L pângărească.

Amos 3:9

Pe-acoperișuri vă urcați – Sus – pe palate și strigați! De pe ale Asdodului, Precum și-ale Egiptului Case, strigați zicând: „Veniți Degrabă, ca să vă suiți Pe muntele Samariei, Ca să vedeți, în sânul ei, O mare neorânduială Și asupriri, fără-ndoială!

Amos 4:1

„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”

Amos 5:11

Pentru că în picioare, voi Călcați pe cel sărac și-apoi – După ce v-ați purtat astfel – Luați și grâul de la el, Iată dar ce o să pățiți: Degeaba, case vă zidiți Din pietrele cele cioplite, Căci n-au să fie locuite! Măcar că vii bune aveți, Din vinul lor, nu o să beți!

Miheia 2:1

Vai, de cei cari împinși de fire, Cugetă la nelegiuire Și-n așternut, rele, urzesc, Pe cari în zori le-nfăptuiesc, Dacă e în puterea lor.

Miheia 7:2

Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.

Zaharia 14:21

Iată că oalele pe care Țara lui Iuda-n ea le are – La care sunt adăugate Cele-n Ierusalim aflate – Vor fi-nchinate Domnului, Aflându-se în slujba Lui, Căci El e Domn al tuturor, Precum și Domn al oștilor. Cei care au să-I dăruiască Lui, jertfe, au să se slujească Numai de oalele acele, Ca să își fiarbă carnea-n ele. În Casa Domnului pe care, În fruntea ei, oștirea-L are, Atunci nu vor mai fi găsiți Aceia cari sunt Canaaniți.

Zaharia 5:8

Îngeru-a zis, privind la ea: „Aceasta e nelegiuirea Cari împânzit-a toată firea!” În urmă, s-a apropiat Și-un brânci, femeii, el i-a dat, Încât aceasta, am văzut, Cum că în efă a căzut. După aceea a luat Plumbul și-apoi l-a aruncat Pe gura efei și astfel Capac ajunse a fi el.

Zaharia 7:9

„Așa a zis Acel pe care Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Faceți cu-adevărat dreptate! Purtați-vă cu bunătate Și să arete fiecare, Aproapelui său, îndurare!

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Ioan 2:16

Iisus a zis, către acei Ce fac negoț cu porumbei: „Scoateți afară, tot ce-aveți Adus aici, și nu faceți, Din Templele lui Dumnezeu – Din Casele Tatălui Meu – O casă de negustorie! Așa ceva, să nu mai fie, Nicicând, aici! Ați auzit?!”

Iacov 5:4

Nu i-ați plătit pe lucrători, Care-au trudit la secerat, Pe-al vost’ ogor: i-ați înșelat Când fost-a vorba de plătit. Această plată, negreșit, În contra voastră, strigă-acum. Pedeapsa voastră e pe drum. Iată, Domnul oștirilor – Plânsul secerătorilor – Din cortul Său, l-a auzit.

1 Samuel 12:3

Acum, la mine, să priviți Și-n contră-mi să mărturisiți, Aici, în fața Domnului, Precum și-n fața unsului Care-i al Său: cui i-am luat Boul, măgarul său, vreodat’? S-a întâmplat oare, cumva, Ca să apăs pe cineva? Pe cine am năpăstuit? Sau, de la cine am primit Mită, să-nchid ochii apoi? Mărturisiți – acuma – voi, Căci vreau ca să înapoiez Tot ceea ce vă datorez!”