Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 12:2 - Biblia în versuri 2014

2 În ceartă, Domnul Se găsește Cu Iuda, și îl pedepsește Pe Iacov, după-a lui purtare, Iar după faptele pe care El le-a făcut, va căpăta Răsplata ce-o va merita.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Domnul are o acuză de adus lui Iuda; El îl va pedepsi pe Iacov după căile lui și îi va răsplăti după faptele lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Iahve are o acuzație împotriva lui Iuda. El îl va pedepsi pe Iacov conform comportamentului lui și îi va da recompensa corespunzătoare faptelor lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Efraím paște vânt și urmărește vântul din răsărit toată ziua. Înmulțește minciuna și violența; încheie alianță cu Asíria și untdelemnul este dus în Egipt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Domnul este în ceartă și cu Iuda și va pedepsi pe Iacov după purtarea lui; îi va răsplăti după faptele lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Domnul are o ceartă cu Iuda și va cerceta pe Iacov după căile lui și‐i va răsplăti după faptele lui.

Onani mutuwo Koperani




Osea 12:2
32 Mawu Ofanana  

Dar împăratul cel pe care, Asiria, în frunte-l are, În urmă, a descoperit Precum că Osea-a uneltit În contra lui. L-a-ncătușat Și-n temniță l-a aruncat, Aflând că bir n-a mai plătit Și că-n Egipt a repezit, Mereu, solii, ce se-ndreptară Spre So, voind, sprijin, să ceară.


„Să fie, oare, potrivit, Să dea răspuns, cu multă artă, Un înțelept, însă deșartă Să fie-nțelepciunea lui? Ca vântul răsăritului, Are să-și umfle pieptul el?


Cu gura, însă-L înșelau Și cu-ale lor limbi Îl mințeau.


Cum goi din pântece-au ieșit Când pe-astă lume au venit, La fel se vor înapoia: Nimic nu vor putea să ia, Când vor pleca de pe pământ, Din osteneală, decât vânt.


Dar după ce-o să împlinească Domnul, toată lucrare Lui, Pe muntele Sionului – Și la Ierusalim, la fel – Are a-l pedepsi pe cel Care se află așezat Peste Asiria-mpărat, Pentru trufia lui cea mare Și pentru a lui îngâmfare,


Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.


În ziua ‘ceea, Domnul are Să pedepsească oastea care Se află sus, iar pe pământ, Pe-aceia cari împărați sânt.


Vai, de acel care e rău, Căci parte are-n lucrul său, De roadele faptelor lui, Care sunt ale răului!


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.


El va veni și o răsplată O să îi dea, la fiecare, După ce fel de fapte are. Ai Săi potrivnici au să știe Ce-nseamnă-a Domnului mânie. Ostroavelor le e plătită Plata ce le e cuvenită.


La marginea pământului, Are-a ajunge glasul Lui, Căci neamurile-n lume-aflate, Atunci, de El vor fi certate. Când ziua ‘ceea se arată, Domnul va face judecată Făpturilor de pe pământ. Atuncea, cei care răi sânt, Vor cădea pradă sabiei, Trecând prin ascuțișul ei.”


Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


„Voi toți, cei care vă aflați, În Israel, să ascultați Cuvântul Domnului căci, iată, El o să facă judecată Locuitorilor pe care, Pe-al ei cuprins, țara îi are, Căci adevăr nu se găsește, Pentru că nu sălășluiește Nici îndurarea-n țara lor Și pentru că acest popor N-are știință și nici teamă De Dumnezeu, de bună seamă.


Dar și soarta preotului Va fi ca a poporului. Pedeapsă va fi căpătat Așa după cum a umblat. Am să îi dau răsplată dreaptă, După cum cere a lui faptă.


„Atunci când, să-l tămăduiesc, Pe Israel, Eu Îmi doresc, Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Efraim o are, Precum și răutatea toată Cari în Samaria-i aflată, Iată că – fără îndoială – Atuncea iese la iveală, Pentru că-n tot ce au lucrat, Doar vicleșug au arătat. Hoți-n lăuntru se adună, Mâna pe pradă ca să pună. Afară sunt doar cete cari Alcătuite-s din tâlhari.


Tot Efraimul e o mică Precum și proastă turturică, Fără pricepere în ea, Căci a chemat Asiria Ca să îi vină-n ajutor, Cu neamul Egiptenilor.


Ei, nici o clipă, nu gândesc, Precum că Eu Îmi amintesc De răutatea lor cea mare, Iar faptele cele cu care Se înconjoară, negreșit, Toate ‘nainte-Mi s-au suit!


Chiar dacă dau daruri mereu, La neamuri, tot îi apăs Eu, Ca pentr-un timp să înceteze, Vreun împărat, să-și mai așeze.


Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!


Măgar sălbatic și răzleț, Israelul se arătase Când în Asiria plecase, Iar Efraim daruri a dat, Prieteni, când și-a căpătat!


Întreaga răutate, iată, Chiar la Ghilgal e așezată. Scârbit sunt, de acest popor, Din pricina relelor lor. Tocmai de-aceea, Eu voiesc, Din Casa Mea, să-i izgonesc. Să îi iubesc Eu nu mai pot, Pentru că, după cum socot, Sunt îndărătnici toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari.


În stricăciuni se-afundă ei, Precum în zilele Ghibei. Domnul are să-i pedepsească, Pentru că o să-Și amintească De făr’delegile pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Iuda, azi, le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele, Căci Legea Mi-a nesocotit, Poruncile nu Mi-a păzit, Ci idoli a îmbrățișat – Așa după cum s-au purtat Ai lui părinți, când au trăit – Și-n acest fel s-a rătăcit, Căci idolii se dovedeau Precum că mincinoși erau.


Munți, ascultați pricina Lui! Ascultați glasul Domnului! Luați aminte și voi cari Vă arătați temelii tari Ale pământului! Căci iată, Domnul are o judecată, Cu-al Său popor, pentru că El Se judecă cu Israel.


Aflați că Fiul omului Veni-va în a Tatălui Său slavă, cu îngerii Săi, Și va plăti și celor răi Și celor buni – deci tuturor – Precum au fost faptelor lor.


Și cari va răsplăti, mereu, Doar după faptele pe care, Acum, le face fiecare.


Nu vă-nșelați, căci „Dumnezeu Nu poate fi batjocorit”. Ce semeni, seceri – negreșit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa