Osea 11:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Cum să te dau, Efraim? Cum să te predau, Israel? Cum aș putea să-ți fac ca Admei? Cum să Mă port cu tine ca și cu Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și toată ființa-Mi freamătă de compasiune.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Totuși, cum să te dau, Efraim? Cum să te predau, Israel? Cum aș putea să îți fac ca în cazul Admei? Cum să Îmi permit să mă comport cu tine ca și cu Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot interiorul Mi se mișcă de milă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Cum să te dau, Efraím? Cum să te las, Israél? Cum să te fac ca pe Admá sau să te consider vinovat ca pe Țeboím? Inima se întoarce în mine și măruntaiele mele se încălzesc împreună.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Cum să te dau, Efraime? Cum să te părăsesc, Israele? Cum să te fac ca Adma? Cum să te pun ca Țeboimul? Inima mea s‐a întors în mine, îndurările mele s‐au aprins împreună.

Osea 11:8 Mawu Ofanana

Geneza 14:8

Atuncea, primii împărați, Ieșit-au toți, încoronați, Șezând în fruntea oștilor. Aflatu-s-au în rândul lor Cel care-n Adma e-mpărat, Cel ce-n Sodoma-i așezat, Cel ce-n Gomora stăpânea, Cel care-n Țeboim ședea, Și cel care-n Țoar a stat. Oștirile le-au așezat În valea din Sidim și-apoi, S-au pregătit pentru război,

2 Samuel 24:16

Pe când îngerul Domnului Își întinsese brațul lui – Către Ierusalim, cătând Spre-al nimici cât mai curând – Domnul, din ceruri, S-a căit De răul ce s-a săvârșit; A zis dar, îngerului care Se pregătise să omoare, Poporul din Ierusalim: „Gata! E timpul să sfârșim!” – Și a adăugat apoi – „Îți trage brațul, înapoi!” Lângă o arie ședea Îngerul Domnului, iar ea Fusese-a unui Iebusit Care, Aravna, s-a numit.

1 Regi 3:26

Atuncea, mama pruncului Îi zise, împăratului: „Nu îl ucide! Milă ai! Ci mai degrabă să îl dai Ăstei femei! Al ei să fie Și să-i aducă bucurie!” Ea a vorbit în acest fel, Căci a simțit cum, pentru el, Inima-n piept i se rupea Și mort să-l vadă, nu putea. Cealaltă, însă, a strigat: „Nu! Nu! El trebuie tăiat! Pentru că astfel doar – zic eu – Nu-i nici al ei și nici al meu!”

2 Regi 13:23

Dar Dumnezeu Și-a amintit De-al Său popor și – negreșit – De-Avram, Isac și Iacov care L-au ascultat, fără-ncetare, Urmând al Domnului cuvânt, Precum și de-al Său legământ. De-aceea, El s-a îndurat De-ai Săi și nu i-a mai lăsat Pe Sirieni, să-I asuprească Poporul, și să-l nimicească.

2 Cronici 36:15

Domnul, atunci, i-a înștiințat – Căci tot mereu vestea le-a dat – Prin cei pe care-i trimetea, Că El, să cruțe, se gândea, Pe oamenii cari ai Lui sânt, Precum și locul Său cel sfânt.

Psalmi 106:45

Pentru că El Și-a amintit De legământ și a vădit Că este plin de îndurare.

Isaia 16:11

Precum o harfă, tot mereu, Pentru Moab, sufletul meu Plânge acum. Inima mea Se tânguie de-asemenea, Și pentru Chir-Hares. Dar iată,

Isaia 63:15

Din cerul Tău, Tu să privești Către pământ, ca să zărești Al Tău locaș sfânt și slăvit. Dar unde s-o fi risipit Râvna care cu Tine sta Și-asemenea puterea Ta? Al inimii Tale fior, Cu șirul îndurărilor Nenumărate, de la Tine, Nu se arată, pentru mine.

Ieremia 18:8

Dar neamul despre cari vorbesc Poate să capete cruțare, Dacă din răutatea-i mare Se va întoarce înapoi. Atunci, Eu am să-l iert și-apoi, Îmi va părea rău că am vrut, Răul acel, să-l fi făcut.

Ieremia 3:12

Spre miazănoapte te pornește Și-aste cuvinte le rostește: „Necredincioaso Israel Întoarce-te dar, la Acel Care îți este Domn, mereu.” Domnul a zis: „Iată că Eu Sunt milostiv și-a Mea mânie Nu o să țină pe vecie.

Ieremia 31:20

„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”

Ieremia 42:10

„În țară, de veți rămânea, Vă fac să propășiți în ea, Pentru că nu vă nimicesc, Ci dimpotrivă, vă sădesc. Nu am să vă mai smulg apoi, Căci rău îmi pare, pentru voi Și pentru tot răul făcut, De care parte ați avut!

Ieremia 9:6

„Mijlocul de fățărnicie Îți este locuință, ție. Fățarnici, ei se dovedesc Și, să Mă știe, nu voiesc.”

Ieremia 9:7

„De-aceea, Domnul oștilor A spus astfel: „Într-un cuptor, Iată că am să îi topesc, Căci să-i încerc, Eu Mă gândesc. Cum aș putea să Mă port Eu, Cu fiica poporului Meu?

Plângerile 1:20

„Doamne, Îți pleacă-al Tău obraz Ca să privești al meu necaz. Te uită Doamne, Te rog eu, Cum fierbe tot lăuntrul meu. Mi s-a întors inima-n mine, Căci, neascultător – știu bine – Necontenit, m-am arătat. Afară, fost-am atacat De sabie, tăind pe cei Care au fost copii ai mei, Iar înăuntru se vădea Precum că moartea stăpânea.

Plângerile 3:32

Dacă pe cineva mâhnește, În urmă iar îi dăruiește – În bunătatea Lui cea mare – Nemărginita-I îndurare.

Plângerile 3:33

Căci El, plăcere, nu găsește, Atuncea când îi necăjește Pe-ai oamenilor fii. Astfel, Nu are bucurie-n El, Când trebuie să necăjească, Voind ca să îi pedepsească.

Езекиел 33:11

Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”

Езекиел 6:9

Aceia cari au să trăiască, De Mine au să-și amintească În mijlocul neamurilor, Pe unde rămășița lor Are să fie izgonită Și va ajunge-a fi robită. Am să zdrobesc, în acea țară, Inima lor cea preacurvară – Cari necredință a vădit – Și ochii lor care-au curvit Cu idolii ce i-au avut. Scârbă li se va fi făcut, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Pe care ei le-au săvârșit.

Osea 6:4

Ce să fac, oare, pentru voi, Iudo și Efraime-apoi? Evlavia-n a voastră viață E ca un nor de dimineață, E ca și roua-n câmpuri stând, Care va trece încurând.

Osea 7:1

„Atunci când, să-l tămăduiesc, Pe Israel, Eu Îmi doresc, Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Efraim o are, Precum și răutatea toată Cari în Samaria-i aflată, Iată că – fără îndoială – Atuncea iese la iveală, Pentru că-n tot ce au lucrat, Doar vicleșug au arătat. Hoți-n lăuntru se adună, Mâna pe pradă ca să pună. Afară sunt doar cete cari Alcătuite-s din tâlhari.

Amos 4:11

„Ca pe Sodoma, v-am lovit; Ca pe Gomora, v-am zdrobit; Tăciune scos din foc erați, Dar n-ați voit să M-ascultați, Să vă întoarceți înapoi Și să veniți la Mine-apoi.”

Amos 7:3

Atuncea, Domnului – pe dată – Rău I-a părut și S-a căit Și-n felu-acesta a vorbit: „Una ca asta, niciodat’, N-are a se mai fi-ntâmplat.”

Amos 7:6

Atuncea, Domnului, pe dată, Rău I-a părut și S-a căit Și-n felu-acesta, a vorbit: „Una ca asta, niciodat’, N-are a se mai fi-ntâmplat.”

Miheia 5:3

Lăsați – de-aceea – au să fie, Până când naște-va cea care Va naște ce, de născut, are. Cei cari vor fi o rămășiță, Fiind din ai Săi frați – de viță – Se vor întoarce-n acest fel, La fiii cei din Israel.

Țefania 2:9

Pe viața Mea” – a zis Cel care E Domnul pe cari oastea-L are Și, totodată, este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel – „Moabu-n vremea ce-o să vie, Ca și Sodoma, o să fie, Iar neamul lui Amon – la fel – Ca și Gomora, fi-va el. Pe toți îi voi fi nimicit! Îl fac un loc acoperit Cu mărăcini, o groapă-n care Se va găsi, mereu, doar sare, Căci un pustiu are să fie, În urmă, pentru veșnicie. Cei care sunt o rămășiță Din a poporului Meu viță, Atunci, au să îi jefuiască Și-n urmă au să-i stăpânească.

Matei 23:37

„Ierusalim, Ierusalime – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe-ai mei proroci ți i-am trimis, Însă, mereu, tu i-ai ucis Pe cei ce i-am trimis la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut să-i strâng pe fiii tăi, Precum găina, puii săi? Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,

Deuteronom 29:22

Vârsta de oameni ce-au să vie, Străinii care au să fie Din alte țări veniți la voi, Copiii voștri mai apoi – Văzând numărul bolilor Precum și al urgiilor Cu care Dumnezeu lovește Țara pe cari vi-o dăruiește,

Deuteronom 29:23

Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –

Deuteronom 32:36

Domnul va face judecată, Cu-al Său popor, curând; dar iată Că, milă, Domnul va avea, De robii Săi, când va vedea Cum că puterea le-a sleit, Când nici rob nu va fi găsit, Dar nici slobod, al Său popor.

2 Petru 2:6

Și dacă Domnu-a osândit Cetățile care-au greșit – Sodoma și Gomora, care, Cenușă-ajuns-au, fiecare – Ca pildă pentru omenire, Pentru cei ce-n nelegiuire Au să trăiască, ne-ncetat;

Iuda 1:7

Gomora și Sodoma-apoi – Cetăți pe cari le știți și voi – Cu cele care-n jur erau – Cetăți care le-nconjurau – S-au dus, așa precum se știe, Să se dedeie la curvie. Când alte trupuri au poftit, Un foc, din ceruri, a venit Și le-a zdrobit, într-o clipită. Pedeapsa astfel suferită De ele, a ajuns apoi, Să fie pildă pentru noi.

Revelația 11:8

Ale lor trupuri, fără viață, Zăcea-vor, în acea piață, Ce, în cetate, se găsește – Cetate cari, duhovnicește, „Sodoma” și „Egipt” se cheamă – Unde a fost – de bună seamă – Însuși al lor Domn, răstignit.

Revelația 18:18

Când, fumul, îl vor fi văzut – Pe care îl va fi făcut Arderea ei – striga-vor tare: „Care cetăți mai pot fi oare, Cu tine-acum, asemănate?”

Judecători 10:16

Toți dumnezeii ce-i aveau, I-au scos afară și cătau Ca să-I slujească Domnului. Văzând chinul poporului, Domnul s-a îndurat de el Și S-a întors la Israel.