Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 11:7 - Biblia în versuri 2014

7 Poporul Meu, precum văd bine, Se depărtează-acum, de Mine. Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi, Chemați au fost ei, înapoi, Nici unul nu a arătat Că, să se scoale, a cătat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Dar poporul Meu este pornit la necredincioșie față de Mine. De aceea, chiar dacă Îl vor striga pe Cel Preaînalt, El nu-i va înălța nicidecum.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Poporul Meu este decis să Îmi întoarcă spatele. Din această cauză, chiar dacă vor striga la Cel Foarte Înalt, în niciun caz El nu îi va înălța.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Poporul meu este pornit să se îndepărteze de mine; sunt chemați spre cel care este deasupra, dar nimeni nu-i face să se ridice.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine și, dacă sunt chemați înapoi la Cel Preaînalt, niciunul din ei nu caută să se ridice.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și poporul meu este pe povârnișul dării înapoi de la mine; deși ei îi cheamă la Cel Preaînalt, nimeni nu‐l va înălța.

Onani mutuwo Koperani




Osea 11:7
18 Mawu Ofanana  

Poporul Meu, cum am văzut, Să Mă asculte nu a vrut. Israel nu M-a ascultat


Omul care e rătăcit, Se satură de bâjbâit; Și chiar cel bun e săturat De câte-ntrânsul a aflat.


Dacă iertare-ai dăruit Celui cari rău s-a dovedit, Totuși acesta nu învață A fi neprihănit în viață, Ci se dedă numai la rău, Cu toate că în jurul său, În țară, peste toată firea, Domnește doar neprihănirea. El nu se uită-n drumul lui, La măreția Domnului.


„Dacă păcatele pe care Le-am săvârșit, fără-ncetare, În contra noastră se vădesc Acuma că mărturisesc, Atuncea pentru al Tău Nume, Lucrează Tu Doamne, pe lume! Abateri multe-am săvârșit Și împotrivă-Ți am greșit.


Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”


Domnul mi-a zis, în acest fel: „Necredincioasa Israel, Pe lângă a ei soră – iată – Pare a fi nevinovată.


De când Egiptu-au părăsit Părinții voști’, necontenit, Proroci trimis-am pe-al lor drum Și le-am vorbit, până acum.


Ei, însă, nu M-au auzit, Ci gâtul și-au înțepenit Și mult mai mult rău au făcut, Decât părinții, la-nceput.


Cei ce-n Ierusalim au casă, Oare de ce, mereu, se lasă – Purtați numai de a lor fire – În necurmată rătăcire?” „De ce stăruie fiecare, În înșelătorie, oare?” „De ce nu vor ca înapoi, La Dumnezeu, să vină-apoi?”


Cu cât prorocii îi chemau, Cu-atât mai mult se depărtau. Tămâie-au dus idolilor Și au dat jertfe Baalilor.


Am să le vindec vătămarea Adusă de neascultarea Ce-au arătat-o, ne-ncetat! Îi vor iubi, cu-adevărat, Căci de la ei s-a abătut Mânia care M-a umplut!


Iată că-ntregul Israel Dă din picioare-acum, la fel Ca o mânzată dovedită Precum că este ne-mblânzită. Și pe pășuni întinse, el, Păscut să fie, ca un miel, De către Domnul Dumnezeu!


Iată-i că se întorc ‘napoi, Dar nu la Cel Prea-Nalt. Apoi, Precum un arc înșelător, Se-arată-ntregul lor popor. Am hotărât ca toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari, Prin sabie, apoi, să cadă, În ale morții gheare, pradă, Din pricina vorbirii lor – A îndrăznelii vorbelor – De râs, când se vor fi făcut, În al Egiptului ținut.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa