Osea 11:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Sabia o să năvălească Asupră-le, să nimicească Cetățile ăstui popor Și pe al lui sprijinitor, Din pricină că au făcut Planuri care nu Mi-au plăcut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Sabia se va dezlănțui în cetățile lor, le va distruge zăvoarele porților și-i va devora din cauza planurilor lor rele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Se va declanșa dezastrul cu sabia în orașele lor. Li se vor distruge zăvoarele porților; și vor fi devorați – din cauza planurilor lor rele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Sabia se va învârti în cetățile ei, le va nimici drugii și-i va devora din cauza planurilor lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Sabia va năvăli peste cetățile lor, va nimici, va mânca pe sprijinitorii lor din pricina planurilor pe care le-au făcut.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și sabia va sta peste cetățile lui și‐i va strica zăvoarele și le va mistui, pentru sfaturile lor.

Osea 11:6 Mawu Ofanana

Psalmi 106:39

Prin fapta lor, ei s-au spurcat Și desfrânare-au arătat.

Psalmi 106:43

Dar Dumnezeu l-a izbăvit, Deși poporul a vădit Neascultare și-a făcut, Mereu, așa precum a vrut. Însă a lui nelegiuire Ia adus doar nenorocire.

Isaia 18:5

Încă nici nu s-a așezat Timpul cel bun de secerat – De-abea doar floarea a căzut Iar aguridă s-a făcut Rodul – și iată, sunt tăiate Mlădițele și-s aruncate. Căci de cosoare nu-i cruțat Nici un lăstar, ci e tăiat…”

Isaia 27:10

Iată, cetatea ‘ceea care Se dovedea mare și tare, E singură și părăsită, Căci nu mai este locuită. Vițelul paște-n ea acum Și mai pășește, pe al ei drum. În ea, el se mai culcă încă, Și-ale ei ramuri le mănâncă.

Isaia 30:1

„Vai”, zice Domnul, „de cei care Copii sunt – plini de ne-ascultare – Cari răzvrătiți s-au arătat Căci legăminte-au încheiat Care nu vin din Duhul Meu Și-astfel, păcătuiesc mereu! Prin tot ceea ce au lucrat, Ei strâng păcat după păcat!

Isaia 9:14

De-aceea, Domnul oștilor Are să smulgă din popor, Capul și coada de îndată, Urmând să fie aruncată Și trestia și ramul care E de finic, căci totul are Să se petreacă cu iuțeală, Doar într-o zi, fără-ndoială.

Ieremia 5:17

Ei au să vină, pe furiș. Mânca-vor al tău seceriș Și pâinea ta și-ai tăi copii: Îți vor mânca fiice și fii. Au să-ți mănânce oi și boi, Smochini și via ta. Apoi, Prin ascuțișul sabiei, Cetățile-ți vor trece ei, Căci au să-ți fie nimicite Cetățile cele-ntărite De care mult te mai mândreai Și-n care-ncredrea-ți puneai.

Ieremia 50:35

Domnul a zis: „Pun sabia Ca împotrivă să le stea Haldeilor, sau celor cari În Babilon sunt cei mai mari Și celor care se vădesc Cum că acolo locuiesc!

Plângerile 2:9

Porțile cele ‘nalte-i sânt, Azi, cufundate în pământ. A rupt zăvoarele acele Care erau puse pe ele. Și împăratul – și cei cari Sunt căpitanii lui cei mari – Sunt printre neamuri risipiți. Nu mai au Lege și lipsiți Sunt de proroci și de vreo știre, Vedenie sau vreo vestire Din partea Domnului Cel Sfânt.

Езекиел 20:47

Îi spune dar, pădurii: „Iată Ce a vorbit Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Un foc, în tine, voi aprinde. Focul acest te va cuprinde Și îți va mistui de-ndat’, Copacul verde sau uscat. Focul acela, nimenea, Să-l stingă-apoi, nu va putea. Focul – din miazăzi-ncepând Și-n miazănoapte ajungând – Furios are să mistuiască Tot ce în cale-o să găsească Și-n felu-acesta, pârjolită, Pădurea fi-va nimicită.

Osea 10:14

O zarvă o să se stârnească, Poporul ca să ți-l lovească. Cetățile tale-ntărite, Atuncea, fi-vor nimicite, Căci o să fie-atunci, la fel, Precum la Șalman-Bet-Arbel, Când mama a căzut zdrobită, Fiind de-ai ei prunci însoțită.

Osea 10:6

El însuși fi-va dăruit, Aceluia cari, așezat, Este-n Asiria-mpărat Și care, drept Iareb, se cheamă. Pe Efraim, de bună seamă, Rușinea are să-l cuprindă. Rușinea are să se-ntindă Și peste-ntregul Israel, Căruia îi va fi, astfel, Rușine de tot ce-a făcut Și de ce planuri a avut.

Osea 13:16

Samaria e pedepsită, Pentru că fost-a răzvrătită În contra Celui cari, mereu, Fusese al ei Dumnezeu. Pe cei care se află-n ea, O să îi taie sabia. Nici pruncii nu vor fi scutiți, Ci ei, atunci, vor fi zdrobiți. Femeile însărcinate, Atuncea, nu vor fi cruțate, Căci spintecat, pântecul lor Va fi, de fierul armelor.”

Osea 4:16

Iată că-ntregul Israel Dă din picioare-acum, la fel Ca o mânzată dovedită Precum că este ne-mblânzită. Și pe pășuni întinse, el, Păscut să fie, ca un miel, De către Domnul Dumnezeu!

Osea 4:17

Iată că Efraim, mereu, De idoli s-a lipit și-i place. De-aceea-ți zic: lasă-l în pace!

Levitic 26:25

În contra voastră, sabia. Voi răzbuna, atunci, prin ea Faptul că nu M-ați ascultat Și legământul Mi-ați călcat. Când, în cetăți, v-adăpostiți, Cu ciumă fi-veți voi loviți Și-n mâinile vrăjmașilor, Dat are-a fi acest popor.

Levitic 26:31

Cetățile vor rămânea, Pustii și de-asemenea, Locașurile voastre sfinte Pustii vor fi – luați aminte! Apoi, mirosul cel plăcut, Pe cari tămâia l-a făcut, Eu n-am să vi-l mai mirosesc.

Levitic 26:33

Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.

Amos 6:8

Cel care-i Domn al tuturor Și Dumnezeu al oștilor, Pe Sine Însuși a jurat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iacov, cu toată-a lui mândrie, O mare scârbă-Mi face Mie, Și am ajuns să urăsc toate Palatele lui minunate. În mâinile vrăjmașului, Am să dau Eu, cetatea lui, Cu tot ceea ce este-n ea.

Miheia 5:11

Toate cetățile, aflate În țară, fi-vor dărâmate. Și cetățuile, voiesc – Atunci – să ți le nimicesc.

Maleahi 4:1

„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Deuteronom 28:52

Cetățile tale-ntărite, De el, vor fi încercuite, Până când zidurile-n cari Ți-ai pus nădejdea că sunt tari, Se prăbușesc, în a lui cale, Pe tot întinsul țării tale.

Deuteronom 32:25

Atunci când vor ieși afară, De sabie, ei au să piară; Când înlăuntru-au să se-adune, O groază mare-i va răpune. Cel tânăr nu e ocrotit; Fata, și ea a-mpărtășit Aceiași soartă ca și el; Sugarul va păți la fel; Iar cel bătrân, de-asemenea, Aceiași soartă va avea.