Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 11:5 - Biblia în versuri 2014

5 La Egipteni în țară-apoi, N-au să se-ntoarcă înapoi, Dar au să-l aibă așezat Pe-Asirian, drept împărat, Pentru că n-au voit – văd bine – Să se întoarcă iar, la Mine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului, dar asirianul va fi împăratul lor, pentru că au refuzat să se pocăiască.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Dar oare nu se vor întoarce pe teritoriul Egiptului și nu va fi asirianul regele lor – pentru că au refuzat să își rezolve problema păcatelor lor?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului și un asirián va fi regele lor, pentru că au refuzat să se întoarcă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului, dar asirianul va fi împăratul lor, pentru că n-au voit să se întoarcă la Mine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 El nu se va întoarce în țara Egiptului, ci asirianul va fi împăratul lui, căci n‐au voit să se întoarcă la mine.

Onani mutuwo Koperani




Osea 11:5
20 Mawu Ofanana  

Pul, împăratul cel pe care Asiria în frunte-l are, În Israel a năvălit, Iar Menahem, bir, i-a plătit. O mie de talanți i-a dat – De-argint – care l-au ajutat Ca întărită să îi fie, În țara lui, a sa domnie.


În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.


El însuși fi-va dăruit, Aceluia cari, așezat, Este-n Asiria-mpărat Și care, drept Iareb, se cheamă. Pe Efraim, de bună seamă, Rușinea are să-l cuprindă. Rușinea are să se-ntindă Și peste-ntregul Israel, Căruia îi va fi, astfel, Rușine de tot ce-a făcut Și de ce planuri a avut.


Când Efraim își va vedea Balii și de asemenea, Când va vedea Iuda, ce mare Îi este rana ce o are, Fugi-va Efraim de-ndat’, Le cel ce este împărat Peste Asiria – la cel Numit Iareb – chiar dacă el N-are să-l însănătoșească, Nici răni nu o să-i lecuiască.


„Haideți, veniți și înapoi, La Domnul, să ne-ntoarcem noi! Chiar dacă El S-a arătat Acela cari ne-a sfâșiat, Tot El este acela care Ne va aduce vindecare. Cu toate că El ne-a lovit – Și-n felu-acesta ne-a rănit – Tot El e-Acela care poate A ne lega rănile toate.


Iată-i că se întorc ‘napoi, Dar nu la Cel Prea-Nalt. Apoi, Precum un arc înșelător, Se-arată-ntregul lor popor. Am hotărât ca toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari, Prin sabie, apoi, să cadă, În ale morții gheare, pradă, Din pricina vorbirii lor – A îndrăznelii vorbelor – De râs, când se vor fi făcut, În al Egiptului ținut.”


Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!


Iată că nu vor mai putea, În țara Domnului, să stea, Ci Efraim se-ntoarce iară, La Egipteni, în a lor țară. Va merge în Asiria, Și-acolo, parte va avea – La masă – numai de bucate Ce se arată necurate.


Ei, ca să plece, s-au grăbit, Căci pustiirea a venit. Egiptul are să-i adune; Mofu-n morminte îi va pune. Ce au mai scump – argintul lor – Drept pradă mărăcinilor, Cădea-va. Crește-vor doar spini – În cortul lor – și mărăcini.


„Ca pe Sodoma, v-am lovit; Ca pe Gomora, v-am zdrobit; Tăciune scos din foc erați, Dar n-ați voit să M-ascultați, Să vă întoarceți înapoi Și să veniți la Mine-apoi.”


„Iată, și Eu, din partea Mea, La voi trimis-am foametea. Peste cetăți ea a căzut. Lipsă de pâine ați avut, Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”


De-aceea, vreau ca să se știe Că vă voi duce în robie. Dincolo de Damasc apoi, Am să vă duc, robi să fiți voi. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit, Iar Numele-I răsunător E „Dumnezeul oștilor”!”


Deci împăratul, să ai știre Că nu trebuie-n stăpânire, Mulți cai să aibă, ca altfel, Să nu cumva să-ntoarcă el, Către Egipt, al său popor Pentru mulțimea cailor, Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum, Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa