Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 11:3 - Biblia în versuri 2014

3 Să meargă, Eu l-am învățat Pe Efraim; l-am ridicat În brațe, dar nu au văzut Că sănătos Eu l-am făcut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Eu l-am învățat pe Efraim să meargă, luându-l în brațe, dar ei n-au recunoscut că Eu i-am vindecat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Eu am fost Cel care l-am luat de mâini pe Efraim și l-am învățat să meargă. Dar el nu a fost capabil să înțeleagă că Eu l-am vindecat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Eu l-am învățat pe Efraím să meargă; ei îl luau pe brațele lor și nu au cunoscut că eu i-am vindecat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Și totuși Eu l-am învățat pe Efraim să meargă și l-am ridicat în brațe, dar n-au văzut că Eu îi vindecam.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Totuși eu am învățat pe Efraim să umble. Îi luam în brațele mele, dar n‐au cunoscut că voiam să‐i tămăduiesc.

Onani mutuwo Koperani




Osea 11:3
20 Mawu Ofanana  

Cuvântul Său i-a vindecat Și-apoi din groapă i-a săltat. I-a ridicat, din nou, în sus, Căci izbăvire le-a adus.


El a vorbit poporului: „De-asculți de glasul Domnului, Făcând numai ce este bine În fața Lui, dacă vei ține Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Atuncea nu vei fi lovit, Cu bolile ce au venit Pe Egipteni și-al lor pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt – Acela care, pe-a ta cale, Îți vindecă rănile tale.”


„Voi toți, acuma, ați văzut Ceea ce Domnul a făcut Egiptului, cum v-am purtat Și cum, pe munte, v-am urcat, Pe-aripi de vultur, pân’ la Mine.


Voi trebuie, ca tot mereu, Să Îl slujiți pe Dumnezeu; Iar Eu voi binecuvânta, Mereu, pâinea și apa ta, Și toate bolile apoi, Am să le-ndepărtez de voi.


„Pământule – neîncetat – Și cerule, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Așa vorbește Dumnezeu: „Niște copii am hrănit Eu. Eu i-am crescut și i-am vegheat Dar ei, însă, s-au răsculat Și împotrivă-Mi au pornit.


Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”


Iacove, voi să M-ascultați! De-asemenea, seama luați Și voi cari sunteți rămășiță Din a lui Israel mlădiță! Ascultați voi, acei pe care Purtatu-v-am Eu în spinare – De când pe lume sunteți voi – Și pe-al Meu umăr, mai apoi, Necontenit, loc ați avut, Din clipa-n care v-ați născut:


Când în necaz ei s-au găsit, În ajutor El le-a sărit, Iar Îngerul care-i aflat În fața Lui, neîncetat, Venit-a și i-a mântuit. Din dragoste, El a venit Apoi, și i-a răscumpărat, Căci din vechime i-a purtat.


Dar te voi vindeca și iată Că rana ta va fi legată. De către ei ai fost numit Drept „Cel ce este izgonit”. Te-au mai numit „Sionul, casă De care nimănui nu-i pasă”.


Nu este nimenea aflat În Galaad, cunoscător Al unui leac alinător? Nu știe, oare, cineva, Dacă un doctor e, cumva? Dar a poporului mei fată De ce nu este vindecată?


Am să le vindec vătămarea Adusă de neascultarea Ce-au arătat-o, ne-ncetat! Îi vor iubi, cu-adevărat, Căci de la ei s-a abătut Mânia care M-a umplut!


N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.


„Atunci când, să-l tămăduiesc, Pe Israel, Eu Îmi doresc, Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Efraim o are, Precum și răutatea toată Cari în Samaria-i aflată, Iată că – fără îndoială – Atuncea iese la iveală, Pentru că-n tot ce au lucrat, Doar vicleșug au arătat. Hoți-n lăuntru se adună, Mâna pe pradă ca să pună. Afară sunt doar cete cari Alcătuite-s din tâlhari.


Degeaba Eu i-am pedepsit Sau brațele le-am întărit, Căci împotriva Mea vădesc Precum că numai rău gândesc.


Purtările lor, în pustiu – Căci patruzeci de ani umblară, Până când, în Canaan, intrară – Domnul, mereu, le-a suferit.


Apoi, de grijă, v-a purtat Când, prin pustie, ați umblat. Va dus, deci, Domnul, prin pustiu, Precum un om, pe al său fiu, Și ați ajuns aici, astfel.


Veșnic e Domnul Dumnezeu Și-un adăpost e El, mereu. Sub al Său braț, El – veșnic – are– Un loc menit pentru scăpare. Pe-ai tăi vrăjmași, necontenit, Din fața ta, i-a izgonit Și-n orice loc ai să-l găsești, Ți-a poruncit: „Să-l nimicești!”


Să v-amintiți, neîncetat, De drumul pe cari l-ați urmat, Cum Domnul v-a călăuzit Când prin pustiu ați rătăcit Ani patruzeci, cum v-a-ncercat, Cum v-a smerit, cum a cătat Ca să cunoască-a voastră fire Și-a inimii voastre pornire, Să vadă dacă reușiți, Poruncile-I, să le păziți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa