Osea 11:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Apoi, pe Domnul, tot mereu, Îl vor urma, ca pe un leu Care răcnește. Dar când El O să răcnească-n acest fel, Vor alerga, cutremurați, Copiii, în apus, aflați.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Ei vor merge după Domnul Care va rage ca un leu. Când El va rage, fiii Lui vor veni tremurând din vest.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Ei vor merge după Iahve care va rage ca un leu. Atunci când va rage El, fiii Lui vor veni tremurând dinspre Vest.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Ei vor fi în urma Domnului; el va rage ca un leu: când va rage, vor tremura fiii din vest.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Ei vor urma pe Domnul ca pe un leu care va răcni, căci El Însuși va răcni, și copiii vor alerga tremurând de la apus.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Ei vor merge după Domnul, el va răcni ca un leu, căci el va răcni și copiii vor alerga tremurând de la apus.

Osea 11:10 Mawu Ofanana

Iov 37:1

„Aceste lucruri, când le-ascult, Inima mea tremură mult Și sare de la locul ei.

Psalmi 119:120

De a Ta frică, bunăoară, Întregul trup mi se-nfioară, Iar carnea-mi este-nspăimântată De a Ta dreaptă judecată.

Psalmi 2:11

Cu frică, Domnului, slujiți, Și tremurând vă bucurați!

Isaia 11:11

În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.

Isaia 2:5

Hai vino, tu, aceea care, Iacov, drept casă-n lume-o are, Ca să umblăm pe calea Lui Și în lumina Domnului!”

Isaia 31:4

Iată că Domnul a venit, Căci să-mi vorbească, a voit: „Așa precum se dovedesc Leul și-al său pui că mugesc Asupra prăzii aplecați – Cu toate că sunt adunați Păstorii împotriva lor – La fel, Domnul oștirilor O să pogoare, iar apoi O să pornească un război Pe muntele Sionului Și-asemenea pe dealul lui.

Isaia 42:13

„Ca un viteaz, înaintează Domnul, iar râvna Îl urmează, Căci Și-o stârnește, mai apoi, La fel ca omul de război. Își ‘nalță glasul, strigă tare Și-apoi puterea Lui cea mare Stă împotriva celor răi Cari se vădesc vrăjmași ai Săi.”

Isaia 49:10

De foame, nu au să mai știe. Nici sete n-au să mai simțească. Soarele n-o să-i dogorească, Iar călăuză – ne-ndoios – Le este Cel care-i milos Și îi va duce să se-adape, În locuri cu bogate ape.

Isaia 64:2

Ce-aprinde vreascuri și pe loc Face căldura ca să crească Și apa ca să clocotească! Atunci, dușmanii Tăi, din lume, Au să cunoască al Tău Nume, Iar neamurile-nspăimântate, Atunci, vor fi cutremurate!

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

Isaia 66:5

„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!

Ieremia 2:2

„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.

Ieremia 25:30

„Ia seama, când ai să vorbești, În acest fel să prorocești: „Domnul, din ceruri, va porni Și din înalturi, va răcni. Din sfântul Său Locaș, El are Să facă să răsune tare Glasu-I puternic. Va porni Și împotrivă va răcni La locul locuinței Lui. Precum e strigătul celui Ce calcă-n teasc, va fi acel Strigăt al Domnului, căci el Se-ndreaptă către cei ce sânt Locuitori pe-acest pământ.

Ieremia 31:9

Vine plângând acel popor Și în mijlocul rugilor, Îl duc la apele bogate. Picioarele le sunt purtate Pe un drum neted. Când pășesc, Oamenii nu se poticnesc. Tatăl lui Israel sunt Eu, Iar cel dintâi născut al Meu E Efraim!” Seama luați

Ieremia 33:9

Când acea vreme o să vină, Astă cetate va fi plină De slavă și are să-Mi fie O pricină de bucurie, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Ele afla-vor, cu mirare, Despre tot binele pe care Eu am să-l fac. Vor fi uimite Și-au să rămână-ncremenite, Când au să vadă fericirea Ce o voi da și propășirea.”

Ieremia 5:22

Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.

Ieremia 50:4

„Când vremea ‘ceea se arată, Când vin acele zile, iată Că ai lui Israel copii – Precum și ai lui Iuda fii – Se vor întoarce, căci se-adună Plângând, să meargă împreună, Să-L caute pe Domnul lor, Pe Dumnezeul tuturor.

Ieremia 7:6

De nu veți asupri apoi Pe cel străin aflat la voi, Pe văduve și pe orfani Și n-aveți a le stoarce bani, Dacă nu va mai fi vărsat Sângele cel nevinovat, De nu veți vrea alți dumnezei Ca să vă închinați la ei,

Ieremia 7:9

Ce faceți voi? Curviți, furați, Știți să ucideți, strâmb jurați, Tămâie-aduceți Baalilor, Vă-nchinați dumnezeilor Pe care nu i-ați cunoscut!

Езекиел 26:16

Toți voievozi-aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Își lasă jilțul lui domnesc Și straiul cel împărătesc – Straiul care, cum e știut, Doar la gherghef a fost cusut – Și plini de spaimă, precum sânt, Jos se așează, pe pământ. Din a ta pricină-s speriați Și sunt, de groază, clătinați.

Osea 3:5

Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”

Ioel 3:16

Iată că Domnul Se găsește Chiar în Sion și El răcnește Din locu-n care-i așezat Și e-n Ierusalim aflat. La tunetul glasului Lui, Înalturile cerului, Precum și-acest întreg pământ, De un cutremur prinse sânt.

Amos 1:2

El zise: „Din Sion răcnește Și din Ierusalim pornește, Răsunând, glasul Domnului. Uscat, vârful Carmelului Se-nalță-n zare, plângător. Pășunile păstorilor, Unde turme hălăduiesc, Sunt întristate și jelesc.”

Amos 3:4

Leu-n pădure a răcnit, Dacă el, pradă, n-a avut? Puiul de leu care-a șezut, În vizuină, a zbierat, Dacă nimic n-a înhățat?

Amos 3:8

Leul răcnește: cine, oare, Nu va fi prins de-o spaimă mare? Când Domnul Dumnezeu vorbește, Cine, atunci, nu prorocește?”

Miheia 4:5

Când după dumnezeii lor Umblă popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Iată, la fel facem și noi, Pentru că vom umbla apoi, În Numele Domnului care E Dumnezeul nostru mare Și tot El are să ne fie, De-acum și până-n veșnicie!”

Habacuc 3:16

Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?

Zaharia 10:10

Îi voi aduce înapoi De prin Egipt; de-asemenea, I-aduc și din Asiria, Și în Liban am să îi pun Și-n Galaad am să-i adun, Încât ținuturile-acele Se vor vădi mici a fie ele, Pentru al lor mare popor.

Zaharia 10:12

Acele vremuri, când sosesc, În Domnul am să-i întăresc Și vor umbla-n Numele Lui” – Zice Cuvântul Domnului.

Zaharia 8:7

Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Aflați dar, ce voi face Eu: Îmi izbăvesc poporul Meu, Din țara de la răsărit Și din cea de la asfințit.

Ioan 8:12

Când a vorbit, din nou, Iisus, Noroadelor strânse, le-a spus: „Eu sânt Lumina lumii. Cine Are a Mă urma pe Mine, În întuneric, niciodată, Nu va umbla, ci-i va fi dată Lumina vieții.” Printre cei

Fapte 24:25

Când de neprihănire-a spus Pavel, precum și de-nfrânare, De judecata viitoare, Felix îi zise îngrozit: „Azi e destul cât am vorbit. Du-te, căci o să mai vorbim, Când alt prilej o să găsim. Am să te chem și iar vom sta, Atenți, și te vom asculta.”

Romani 8:1

„Acuma dar, vă dau de știre, Că nu e nici o osândire Pentru cei care – cum am spus – Se află în Hristos Iisus, Trăind nu după-ndemnul care Firea cea pământească-l are, Ci după-ndemnul Duhului.

2 Petru 2:10

Și, mai cu seamă, pe cei care, Împinși de pofta lor cea mare Și necurată, dovedesc Că trupul altuia poftesc, Disprețuind, prin a lor fire, Tot ce se cheamă stăpânire. Ca niște îndrăzneți aflați – Ca niște încăpățânați – Fără vreo teamă, dovedesc Că, tot mereu, disprețuiesc Dregătoriile, pe când,

Revelația 10:3

Apoi, puternic, a vorbit, Parcă un leu ar fi răgit. Când acest înger a strigat, Și tunetele-apoi, de-ndat’, Își sloboziră glasul lor – Iar numărul tunetelor E șapte. Când le-am auzit,