Osea 10:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Toate-nălțimile, aflate În Bet-Aven, vor fi surpate, Căci Israelul – negreșit – Acolo a păcătuit. Pe-altare, au să crească spini Și tufele de mărăcini. Spre munți, atunci, vor fi strigat: „Acoperiți-ne, de-ndat’!”, Iar către dealuri, mai apoi, Vor zice: „Cădeți, peste noi!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Înălțimile răutății, unde a păcătuit Israel, vor fi nimicite. Spini și mărăcini vor crește pe altarele lor. Atunci vor începe să zică munților: „Acoperiți-ne!“ și dealurilor: „Cădeți peste noi!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Înălțimile răutății – acele locuri unde a păcătuit Israel – vor fi distruse. Pe altarele lor vor crește spini și mărăcini. Atunci vor începe să zică munților: «Acoperiți-ne!» și dealurilor: «Cădeți peste noi!»…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Vor fi distruse înălțimile din Áven, păcatul lui Israél; spini și mărăcini vor crește pe altarele lor. Vor spune munților „Acoperiți-ne!” și dealurilor, „Cădeți peste noi!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Înălțimile din Bet-Aven, unde a păcătuit Israel, vor fi nimicite; spini și mărăcini vor crește pe altarele lor. Și vor zice munților: „Acoperiți-ne!” și dealurilor: „Cădeți peste noi!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și înălțimile din Aven, păcatul lui Israel, vor fi nimicite; spinul și ciulinul vor răsări pe altarele lor și vor zice munților: Acoperiți‐ne! și dealurilor: Cădeți peste noi!

Osea 10:8 Mawu Ofanana

Geneza 3:8

Din munca lor, i-a tulburat Chiar Dumnezeu, cari S-a plimbat, În zorii zilei, prin grădină. Omul, știindu-se de vină, Fiind de glasul Lui pătruns, De frică, iute s-a ascuns, Știind că Domnul va să vină Printre copacii din grădină.

1 Regi 13:2

Omul lui Dumnezeu s-a dus Pân’ la altar și-astfel, a spus: „Altarule! Domnul, prin mine, Are-un cuvânt, azi, pentru tine: „Iată, din a lui David casă, Un fiu – curând – are să iasă. Numele lui e Iosia. Pe tine, el va junghia – În fața-ntregului popor – Pe preoți-nălțimilor, Care tămâie-aduc – drept dar – Ca să o ardă, pe altar! Astfel, tu ai să mistuieși Chiar oseminte omenești!”

1 Regi 13:34

Faptele împăratului Adus-au, peste casa lui, Prilejul de păcătuire Și-n urmă, a ei nimicire.

1 Regi 14:16

Ieroboam e vinovat, Că-n voia sorți-a fost lăsat De către Domnul, Israel. Ieroboam a tras, astfel, Întreg poporul în păcat!”

2 Regi 23:15

Apoi, altarul zeilor Ce la Betel era aflat, Din temelii a fost surpat. A fost, atuncea, dărâmată Și înălțimea ridicată De fiul lui Nebat, cel care, Ieroboam, drept nume are, Cari în păcate, după el, Trăsese-ntregul Israel. Ea fost-a nimicită până Ajunse-a fi numai țărână. Al Astarteei stâlp, tăiat A fost și-n flăcări, aruncat.

2 Cronici 31:1

Când praznicul s-a isprăvit, Spre case, oameni-au pornit. Stâlpi idolești, au sfărâmat Și Astartee au tăiat. Altarele le dărâmară Și-orice-nălțime o surpară, Încât nimic nu mai rămase În Iuda, Beniamin, Manase Și Efraim. Când au sfârșit, Spre-ale lor case s-au grăbit.

Isaia 2:19

În peșterile cele-adânci, Care-s aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.

Isaia 2:21

În peșterile cele-adânci, Ce sunt aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.

Isaia 32:13

Iată, pământul – cel pe care Sărmanul meu popor îl are – Acoperit este de spini Și-asemenea de mărăcini. Iată, aceștia au ajuns Până-ntratât, că au pătruns Chiar și în casele vestite, Spre veselie rânduite.

Isaia 34:13

În casele împărătești – Precum și-n curțile domnești – Vor crește tufele de spini, Iar în cetăți, doar mărăcini, Căci locurile de aici Pline-au să fie de urzici Și adăpost al struților Vor fi, și al șacalilor.

Osea 10:2

Inima-ntregului popor, A fi-mpărțită, se arată. Din astă pricină, el – iată – Are să fie pedepsit. Domnul surpa-va, negreșit, Altarele ce le-au ‘nălțat Și stâlpii ce i-au ridicat, În cinstea idolilor lor.

Osea 10:5

Locuitorii cei pe care Țara Samariei îi are, Uimiți vor fi, de-acei viței – Aflați la Bet-Aven – când ei Își vor jeli idolul lor. Apoi, ceata preoților – Care slujesc idolului – Vor tremura de soarta lui Și pentru casa ce-o avea Care, curând, va dispărea, Din al lor mijloc. Negreșit,

Osea 10:9

Iată, din zilele Ghibei, Mereu, păcătuit-au ei, Căci Israel s-a adunat Acolo, și s-a așezat, Ca să nu îl apuce-apoi, La Ghibea chiar, acel război Cari împotrivă s-a făcut La toți cei răi, cum s-a văzut.

Osea 2:6

De-aceea, iată, drept măsură, Mulți spini voi aduna acum Și astupa-voi al ei drum. Un zid, pe drum, o să-ntâlnească Și calea n-o să-și mai găsească.

Osea 4:13

Jertfe aduce-acest popor, Pe vârfurile munților. Pe dealuri ‘nalte, sub stejari, Plopi, terebinți, sunt locuri cari La ars tămâie folosesc, Căci umbră bună dăruiesc. Fiicele voastre, iar apoi Nurorile ce sunt cu voi, A fi prea curve, se vădesc.

Osea 4:15

Dacă curvește Israel, Iuda să nu facă la fel. Iuda măcar, mereu, să cate, Nevinovat să se arate. Către Ghigal, să nu plecați, La Bet-Aven să nu urcați, Nici nu jurați, zicând – mereu – „Viu este Domnul Dumnezeu!”

Osea 5:8

Trâmbiți și-n urmă să sunați La Ghibea, trâmbițele-acele! La Rama, să sunați din ele! Grăbiți-vă să v-adunați La Bet-Aven, ca să strigați! Iată-i – acuma – grabnic vin, Pe a ta urmă, Beniamin!

Osea 8:5

Samario, un lucru rău Și-o scârbă e vițelul tău! A Mea mânie s-a aprins Și împotriva lor s-a-ntins! Dar până când, au să voiască Ei, ca să nu se curățească?

Osea 9:6

Ei, ca să plece, s-au grăbit, Căci pustiirea a venit. Egiptul are să-i adune; Mofu-n morminte îi va pune. Ce au mai scump – argintul lor – Drept pradă mărăcinilor, Cădea-va. Crește-vor doar spini – În cortul lor – și mărăcini.

Amos 1:5

Zăvoarele Damascului, Cari străjuiesc porțile lui, Iată, am să le nimicesc. Pe toți cei care locuiesc, Acuma, în Bicat-Aven, Cu cel ce ține-n Bet-Eden Toiagul cel de cârmuire, Îi spulber, cu desăvârșire. La Chir ajunge – negreșit – Poporul Siriei, robit. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”

Amos 3:14

„Când pedepsesc pe Israel, Și-altarele de la Betel Le pedepsesc. Coarnele lor – Cele ale altarelor – Atuncea fi-vor sfărâmate Și la pământ – jos – aruncate,

Amos 7:9

‘Nălțimile ce se arată Drept ale lui Isac, pe dată, La pustiesc și – ia aminte – Toate locașurile sfinte Pe cari le are Israel, N-am să le cruț, în nici un fel, Căci le dărâm. Le voi strica Și sabia voi ridica Asupra casei cea în care, Ieroboam este mai mare.”

Amos 8:14

Ei sunt cei care – deseori – Pe al Samariei păcat, Cu jurăminte s-au legat, Zicând: „Pe al tău Dumnezeu, Dane, care e viu, mereu!”, Și-apoi, „Pe drumul Beer-Șebei!”, Obișnuiesc a zice ei. Curând, aceștia vor pica Și nu se vor mai ridica.”

Miheia 1:13

Caii cei iuți, ți-i adă, iar – În urmă – să-i înhami la car, Tu, cea care te dovedești Că în Lachis hălăduiești. Află că tu te-ai arătat O pricină pentru păcat. Ești prima pricină pe care Fiica Sionului o are. În tine-au fost, în acest fel, Păcatele lui Israel.

Miheia 1:5

Pricina ăstor lucruri toate, Sunt nesfârșitele păcate Pe cari le are Israel Și făr’delegile – la fel – Făcute pe acest pământ, De cei care din Iuda sânt. Dar ce nelegiuire are Neamul ieșit din Iacov, oare? Nu e, cumva, Samaria? Nelegiuirea, nu e ea? Și nu-i Ierusalimul, oare, Păcatul pe cari Iuda-l are?…

Nahum 3:11

Dar și tu te vei îmbăta Și un loc bun vei căuta, În care să te-adăpostești De cei cari dușmănită ești!

Luca 23:30

Atuncea, mulți vor fi strigat: „Cădeți, peste noi, munților!” „Ne-acoperiți, dealurilor!”

Deuteronom 9:21

Vițelul ce l-ați făurit, Eu l-am luat și l-am zdrobit, După ce-ntâi l-am ars în foc. Praf, am făcut, din el, pe loc, Și în pârâul ce-a ieșit Din munte-apoi, l-am azvârlit.

Revelația 6:16

Spre munți și stânci, au ridicat Ochii, cu spaimă, și-au strigat: „Cădeți, îndată, peste noi, Să fim ascunși astfel apoi, De fața Celui ce-i aflat, În ceruri și e așezat, Pe al Său scaun de domnie, Și de a Mielului mânie!

Revelația 9:6

Să știți că zilele acele Se vor vădi nespus de rele. Atuncea, oamenii vor vrea Să moară, dar nu vor putea. Oricât de mult au s-o dorească, Moartea are să-i ocolească.