Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 10:5 - Biblia în versuri 2014

5 Locuitorii cei pe care Țara Samariei îi are, Uimiți vor fi, de-acei viței – Aflați la Bet-Aven – când ei Își vor jeli idolul lor. Apoi, ceata preoților – Care slujesc idolului – Vor tremura de soarta lui Și pentru casa ce-o avea Care, curând, va dispărea, Din al lor mijloc. Negreșit,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Locuitorii Samariei se vor îngrozi din cauza vițelului Bet-Avenului. Căci poporul lui îl va boci, iar preoții lui de asemenea. Ei s-au bucurat de gloria lui, dar el va pleca în exil de la ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Locuitorii Samariei sunt șocați din cauza vițelului din Bet-Aven. Atât poporul, cât și preoții lui îl jelesc. Ei sunt aceia care s-au bucurat de gloria lui. Acum plâng toți pentru că este luat de la ei și dus în exil…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 La vițeii din Bet-Áven își au locuința locuitorii din Samaría; poporul său va jeli pentru dânsul și preoții lui se vor bucura de el, de gloria lui, pentru că a fost dus de la el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Locuitorii Samariei se vor uimi de vițeii din Bet-Aven; poporul va jeli pe idol și preoții lui vor tremura pentru el, pentru slava lui care va pieri din mijlocul lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Locuitorii Samariei se vor teme de vițelul din Bet‐Aven; căci poporul său va jeli pentru el și preoții închinători la idoli vor tremura pentru el, pentru slava lui, căci s‐a depărtat din el.

Onani mutuwo Koperani




Osea 10:5
20 Mawu Ofanana  

El – însă – nu s-a abătut De la ce-nfăptuise rău, Cândva, înaintașul său – Ieroboam – acela care, Drept tată, pe Nebat, îl are, Cari – în păcate – după el, Îl trase și pe Israel. Vițeii care s-au turnat, Din aur, Iehu i-a păstrat Așa precum i-a găsit el, Aflați la Dan și la Betel.


Israeliți-au părăsit Pe Domnul lor, și au făcut Viței turnați – cum au avut Popoarele de lângă ei – Idoli și stâlpi de Astartei. Apoi, întregul lor popor, Oștirilor cerurilor S-a închinat și a sfârșit – Lui Baal – ca să îi fi slujit.


Sfârșind toate acestea, el – Pe preoții care-au slujit Pe înălțimi – i-a izgonit. Preoții fost-au așezați De ai lui Iuda împărați, Spre a sluji idolilor, Arzând tămâie-n cinstea lor. Unii, pe Baal doar, îl cinsteau, Iar alții, lunii, se-nchinau, Sau soarelui, zodiilor, Ori oștilor cerurilor.


Ieroboam, preoți, a adus Și pentru înălțimi i-a pus, Pentru vițeii ce-i turnase Sau pentru țapii ce-i lucrase.


Și-acum, voi credeți că puteți Ca biruință să aveți, Asupra-mpărăției Lui – A-mpărăției Domnului – Care lui David i s-a dat Și fiilor ce l-au urmat? Iată că voi, acum, sunteți Doar niște oameni care-aveți, Cu voi, numai niște viței Care vă sunt drept dumnezei. Ieroboam vi i-a turnat – Din aur – și-apoi vi i-a dat.


S-au prăbușit și au căzut. Povara lor, nu au putut Ca să și-o scape, și-n robie, Ei înșiși au ajuns să fie.


Acuma, ei se dovedesc Într-una că păcătuiesc. Chipuri au ei, de ei lucrate, Cari în argint au fost turnate. Sunt născociți idoli-acei Și sunt, de meșteri, făcuți ei. Acestora, ei le vorbesc Și jertfind oameni se vădesc. În fața lor se-nchină ei Și-apoi sărută-acei viței!


Dacă curvește Israel, Iuda să nu facă la fel. Iuda măcar, mereu, să cate, Nevinovat să se arate. Către Ghigal, să nu plecați, La Bet-Aven să nu urcați, Nici nu jurați, zicând – mereu – „Viu este Domnul Dumnezeu!”


Trâmbiți și-n urmă să sunați La Ghibea, trâmbițele-acele! La Rama, să sunați din ele! Grăbiți-vă să v-adunați La Bet-Aven, ca să strigați! Iată-i – acuma – grabnic vin, Pe a ta urmă, Beniamin!


„Să nu te bucuri, Israel! Să nu te veselești, defel, Precum ceilalți, căci ai curvit, Pe Domnul, când L-ai părăsit, Pentru că ai iubit o plată Ce se vădește necurată, În ale tale arii, toate, Care cu grâu sunt semănate!


Slava lui Efraim pălește Și încurând ea se sfârșește, Căci va zbura asemenea Precum zboară și pasărea. De naștere, nu se mai știe; Însărcinări n-au să mai fie; Nici zămisliri, de-asemenea, Atunci nu se vor mai vedea!


„Când pedepsesc pe Israel, Și-altarele de la Betel Le pedepsesc. Coarnele lor – Cele ale altarelor – Atuncea fi-vor sfărâmate Și la pământ – jos – aruncate,


Am să-Mi întorc a Mea privire Și spre Ierusalim întind Brațul și am să îl cuprind Pe Iuda. Cu desăvârșire Voi spulbera, de peste fire, Urma lui Bal, numele care Acela ce-i slujește-l are Și de asemenea pe toți Cari se vădesc ai lui preoți.


Mare primejdie ne vine, Din acest fapt. Vedeți dar, bine, Cum că a noastră meserie, Disprețuită o să fie, Templul Dianei socotit Ca un nimic și, negreșit, Faima Dianei – cea cinstită În toată lumea – nimicită.”


Spre Ai, iscoade s-au trimis, Iar Iosua, astfel, le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara și-apoi, vești, să ne dați!” Chiar lângă Bet-Aven aflată, Cetatea Ai e așezată, La răsărit de locu-acel Care chemat este, Betel. Grabnic, iscoadele s-au dus, Spre a-mplini ce li s-a spus.


El a strigat, iarăși, la ei: „Iată că dumnezeii mei – Pe care eu mi i-am făcut – Mi i-ați luat și am văzut Că și pe preot l-ați luat, După ce casa mi-ați prădat. În urmă, ați pornit la drum. Ce-mi mai rămâne mie-acum? Deci încă voi mai cutezați Ca să veniți să mă-ntrebați „Ce ai?” Dar cum ați îndrăznit?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa