3 Curând, va zice-acel popor: „Iată că, cu adevărat, Noi nu avem un împărat, Pentru că noi nu am știut, De Domnul, să ne fi temut. Al nostru împărat, apoi, Ce poate face, pentru noi?”
3 Apoi vor zice: «Nu avem rege! Ni s-a întâmplat acest lucru pentru că nu ne-am temut de Iahve! Dar și dacă am avea un rege, ce ar putea face el acum pentru noi?»
În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.
Treizeci și nouă ani făcuse De când în fruntea țării fuse Drept împărat, pus, Ozia. Atuncea, la Samaria, Veni Șalum, acela care, Pe Iabeș, drept părinte-l are. O lună numai, el a stat În Israel ca împărat,
Să-i nimicească Dumnezeu, În veci, pe toți aceia cari Cutează-a spune: „Noi, mereu – Cu limba noastră – suntem tari! Buzele noastre sunt cu noi. Ce teamă am putea avea? Cine să vină peste noi, Și drept stăpân, apoi, să stea?”
Zicând mereu: „Să Se grăbească! Lucrarea să Și-o împlinească, Pentru ca să putem apoi, S-o știm și s-o vedem și noi! Să vină-odată hotărârea, Ca să-i vedem și împlinirea Pe care o să o dea Cel Cari Sfânt Îi e, lui Israel! Vrem dar, să o vedem și noi, Ca s-o cunoaștem mai apoi!”
Iată ce va aduce-apoi Betel, din pricină că voi, Peste măsură, ați vădit Că răutăți ați săvârșit. Când zorii au să se ivească, Are ca să se isprăvească Cu cel care e așezat În Israel, ca împărat!”
La Egipteni în țară-apoi, N-au să se-ntoarcă înapoi, Dar au să-l aibă așezat Pe-Asirian, drept împărat, Pentru că n-au voit – văd bine – Să se întoarcă iar, la Mine.
Unde e împăratul tău, Să vină-n ceasu-acesta rău Ca, în cetăți, să-ți dea scăpare? Unde îți sunt aceia care, Judecători i-ai rânduit Și despre care ai vorbit: „Un împărat și domn să-mi dai!”?
„Iată, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are, Vor sta, mult timp, fără-mpărat. De-asemeni, nu vor fi aflat Nici căpetenie să vie Și-n fruntea lor, apoi, să fie. Nici chip de idol n-or avea, Nici terafimi de-asemenea Și nici efod măcar. Apoi,
Dar spune-mi, însă, de ce oare, Strigi tu, acum, atât de tare? N-ai sfetnic? Nu ai împărat, Astfel încât te-au apucat Durerile unei femei, În clipele facerii ei?