15 Iată ce va aduce-apoi Betel, din pricină că voi, Peste măsură, ați vădit Că răutăți ați săvârșit. Când zorii au să se ivească, Are ca să se isprăvească Cu cel care e așezat În Israel, ca împărat!”
15 Tot așa vă va face și vouă, celor din Betel, căci răutatea voastră este fără măsură! Până în zorii zilei, regele lui Israel va fi distrus cu desăvârșire.
15 La fel vi se va face și vouă – celor din Betel – pentru că răutatea voastră este atât de mare, încât nu poate fi măsurată! Până să apară lumina zilei, regele lui Israel va fi total distrus.”
Domnul astfel a cuvântat: „În doar trei ani – cum sunt cei care Un simplu simbriaș îi are – Ajunge-va disprețuită Întreaga slavă strălucită Pe cari Moabul – azi – o are, Cu toată-a lui mulțime mare. Aflați dar, că va rămânea, Apoi, puțin lucru din ea, Astfel încât să pot să zic Că nu a rămas mai nimic.”
O zarvă o să se stârnească, Poporul ca să ți-l lovească. Cetățile tale-ntărite, Atuncea, fi-vor nimicite, Căci o să fie-atunci, la fel, Precum la Șalman-Bet-Arbel, Când mama a căzut zdrobită, Fiind de-ai ei prunci însoțită.
Curând, va zice-acel popor: „Iată că, cu adevărat, Noi nu avem un împărat, Pentru că noi nu am știut, De Domnul, să ne fi temut. Al nostru împărat, apoi, Ce poate face, pentru noi?”
Locuitorii cei pe care Țara Samariei îi are, Uimiți vor fi, de-acei viței – Aflați la Bet-Aven – când ei Își vor jeli idolul lor. Apoi, ceata preoților – Care slujesc idolului – Vor tremura de soarta lui Și pentru casa ce-o avea Care, curând, va dispărea, Din al lor mijloc. Negreșit,
Dar, cineva poate să spună: „Atunci, un lucru bun mi-a dat Moartea? Așa s-a întâmplat?” Nici vorbă! Fără îndoială, În felu-acesta, la iveală, Mai mult, acum, s-a arătat Cum e – de fapt – acest păcat, Căci mi-a adus moartea, vă spun, Chiar printr-un lucru ce e bun. Astfel, păcatul, ne-ndoios, Se-arată a fi păcătos Din cale-afară, dovedit De faptul că el s-a slujit, Mereu, doar de acea poruncă, Și-asupra mea, moarte aruncă.”