Osea 10:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Vie mănoasă se arată Israel, dând roadă bogată. Cu cât roadele se-nmulțeau, Și-altarele lui se sporeau. Cu cât mai mult se dovedise Că a lui țară propășise, Cu-atât mai mult s-au înălțat Stâlpi și s-au înfrumusețat Spre cinstea idolilor lor.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Israel era o vie mănoasă care dădea roade pentru sine. Cu cât avea mai multe roade, cu atât își înmulțea altarele; cu cât îi era mai bogată țara, cu atât își înfrumuseța mai mult stâlpii sacri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ „Israel era o vie foarte productivă care făcea fructe pentru el. Cu cât avea mai multe fructe, cu atât își înmulțea altarele (închinate idolilor); și cu cât îi era mai bogată țara, cu atât își orna mai mult pietrele (considerate) sacre.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Israél era o vie mănoasă, care făcea roade din belșug. Cu cât se înmulțeau roadele, pe atât el înmulțea altarele; cu cât era mai bun pământul, pe atât mai mult înfrumusețau stelele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cât roadele sale erau mai multe, cu atât mai multe altare a zidit; cu cât îi propășea țara, cu atât înfrumuseța stâlpii idolești.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Israel este ca o viță buiacă, își aduce roade: după belșugul roadelor sale și‐a înmulțit altarele; după bunătatea pământului său, a făcut stâlpi frumoși.

Osea 10:1 Mawu Ofanana

1 Regi 14:23

În vremea ‘ceea, s-au zidit Multe-nălțimi și s-au cioplit, Apoi, mulți stâlpi, pe vârful lor, În cinstea Astarteelor. Astfel de stâlpi au fost aduși Fiind pe vârf de dealuri puși Și sub orice copac vădit Precum că este înverzit.

Ieremia 11:13

Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”

Ieremia 11:17

Căci Domnul oștii te-a sădit Și tot El cheamă, negreșit, Nenorocirea care vine Și se abate peste tine, Din pricina răului cel Din Iuda și din Israel. Căci Baalilor le-ai dat tămâie Și ai stârnit a Mea mânie.”

Ieremia 2:28

Dar unde-s ai tăi dumnezei? Să vină, să te scape ei! Câte cetăți în Iuda-aveai, Atâția dumnezei, tu ai.”

Osea 12:11

Dacă la idoli s-a dedat Ținutul Galaadului, Atunci locuitorii lui, Cu toții, nimiciți fi-vor, Căci ei slujesc idolilor. Ei, la Ghilgal, se duc apoi Și-n locu-acela jertfesc boi. Altarele ce le-au zidit Au să ajungă, negreșit, Morman de pietre ca să fie, Pe brazdele de pe câmpie.

Osea 12:8

Iar Efraim a cuvântat: „Iată dar, cu adevărat, Acuma m-am îmbogățit. Averile mi s-au sporit Și iată că, în munca mea, Nelegiuiri, nu ar putea Nimeni, nicicând, să fi aflat, Ca să-mi găsească vreun păcat.”

Osea 13:15

Oricât e Efraim de tare Și-oricât de roditor el pare În mijlocul fraților lui, Tot vântul răsăritului, Asupra sa, are să vie, Căci stârnit fi-va din pustie, De către Domnul. Acel vânt Va trece peste-al său pământ. Izvoarele, îi va usca; Fântânile, îi va seca. Apoi, vasele-acelea care Sunt mai de preț și el le are Ținute bine-n visterie, De jaf ajunge-vor să fie.

Osea 13:2

Acuma, ei se dovedesc Într-una că păcătuiesc. Chipuri au ei, de ei lucrate, Cari în argint au fost turnate. Sunt născociți idoli-acei Și sunt, de meșteri, făcuți ei. Acestora, ei le vorbesc Și jertfind oameni se vădesc. În fața lor se-nchină ei Și-apoi sărută-acei viței!

Osea 13:6

Dar de pășune când ai dat Și când sătul tu te-ai simțit, În inimă tu te-ai mândrit Și-apoi de Mine ai uitat.

Osea 2:10

Acum, îi voi descoperi Rușinea și o vor zări Ibovnicii, căci nimenea N-o va scăpa din mâna Mea.

Osea 2:8

N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.

Osea 3:4

„Iată, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are, Vor sta, mult timp, fără-mpărat. De-asemeni, nu vor fi aflat Nici căpetenie să vie Și-n fruntea lor, apoi, să fie. Nici chip de idol n-or avea, Nici terafimi de-asemenea Și nici efod măcar. Apoi,

Osea 4:7

Cu cât mai mult s-au înmulțit, Cu-atât ei au păcătuit. De-aceea, iată ce-am să fac: Slava-n ocară le-o prefac.

Osea 8:11

Când Efraim și-a construit Altare, a păcătuit, Căci doar altarele-nălțate Îl fac să cadă în păcate.

Osea 8:4

Fără se le fi poruncit, Ei, împărați, și-au rânduit. Și căpitani de-asemenea Și-au pus ei, fără știrea Mea. Argint și aur adunară, Din care idoli își turnară. De-aceea, fi-vor pedepsiți Și au să fie nimiciți.

Levitic 26:1

„De-a face idoli, vă feriți! Nici chipuri, să nu vă ciopliți Și nici stâlpi, pentru amintire! Iată, vă dau acum de știre, Ca nu cumva să încercați – În țară – ca să ridicați Pietre ce sunt împodobite, Chipuri în ele-având cioplite, În fața cărora apoi, Spre-a vă-nchina, să mergeți voi! Aminte să luați, mereu, Că vă sunt Domn și Dumnezeu!

Nahum 2:2

Căci iată, Domnul iar așează Slava lui Iacov – bunăoară – Precum era odinioară Slava aflată-n Israel. Domnul va face în ăst fel, Căci peste Iacov au venit Jefuitori. L-au jefuit Și-apoi butucii i-au stricat, Care în vie s-au aflat…

2 Corinteni 5:16

Astfel, de-acum în colo, noi N-avem a mai cunoaște-apoi, În felul lumi-acesteia – Să știți – nicicând, pe nimenea. Chiar dacă noi – cum am văzut – Că pe Hristos, L-am cunoscut În felul lumii, nici pe El Nu Îl mai știm, acum, astfel.

Filipeni 2:21

Că toți mereu, doar, se vor ține Numai după al lor folos, Și nu după al lui Hristos.