Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 1:7 - Biblia în versuri 2014

7 Milă, în schimb, Eu voi avea, De Iuda și de casa lui, Iar prin puterea Domnului – Acela care, tot mereu, E al lui Iuda Dumnezeu – Le voi aduce izbăvire. Însă această mântuire, Nu le-o voi da prin arc apoi, Prin sabie sau prin război; Și nici prin cai n-o vor avea, Sau călăreți, de-asemenea.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Totuși, voi avea milă de cei din Casa lui Iuda și-i voi salva doar prin Domnul Dumnezeul lor. Nu-i voi salva nici prin arc, nici prin sabie, nici prin luptă și nici prin cai sau călăreți“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Dar voi avea milă de cei care se numesc Iuda; și îi voi salva doar prin intervenția Dumnezeului lor numit Iahve. Deci nu îi voi scăpa nici prin folosirea arcului, nici prin a sabiei, nici prin luptă și nici prin folosirea cailor sau a călăreților!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Dar de casa lui Iúda mă voi îndura și-i voi salva prin Domnul Dumnezeul lor; nu-i voi salva prin arc, prin sabie, prin luptă, prin cai și călăreți”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Dar voi avea milă de casa lui Iuda și-i voi izbăvi prin Domnul Dumnezeul lor, dar nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin călăreți.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Dar de casa lui Iuda voi avea milă și‐i voi mântui prin Domnul Dumnezeul lor și nu‐i voi mântui prin arc, nici prin sabie, nici prin luptă, nici prin cai, nici prin călăreți.

Onani mutuwo Koperani




Osea 1:7
26 Mawu Ofanana  

Iată ce semn am stabilit: Anul acesta, să știți bine, Numai ce crește de la sine, O să mâncați. Al doilea an – Așa precum e al Meu plan – O să mâncați doar ce-o să iasă Din rădăcina-n câmp rămasă. Abia-n al treilea an apoi, Veți semăna, pământul, voi. Atuncea o să secerați, Vii veți sădi și-o să mâncați Din rodul lor. Va rămânea


Cetatea e în grija Mea. Eu sunt Cel care-o izbăvesc. Din a Mea pricină-o păzesc, Și pentru David – robul Meu – Cari lângă Mine-a stat, mereu.”


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Când Sirienii au pornit, Spre Elisei, el a privit Către înaltul cerului Și L-a rugat, pe Domnul lui: „Doamne, pogoară peste fire, Și-apoi lovește cu orbire, Această oaste, adunată”, Iar Domnul a făcut, pe dată, Așa cum Elisei a spus.


Scăparea unui împărat Nu e-n mulțimea oștilor; Scăpările vitejilor, De-a lor putere nu-s legate;


Ci este-n brațul Tău cel tare, Pentru că Tu ne ocrotești, De-ai noști’ vrăjmași ne izbăvești Și faci s-ajungă de rușine Acel cari ură, pe noi ține.


Moise a spus atuncea: „Voi Să nu vă temeți de nimic! Pe loc rămâneți, căci vă zic: O să vedeți ce izbăvire, Domnul vă dă. Astă oștire, De care-acum speriați sunteți, Nicicând n-o să o mai vedeți,


În ziua ‘ceea, negreșit Că Dumnezeu l-a izbăvit Pe Israel – pe-al Său popor – Din mâna Egiptenilor. Tot Israelul a zărit Cum Egiptenii au pierit, Și trupuri neînsuflețite, Pe malul mării, risipite.


Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.


„Dar Dumnezeu o să voiască, De voi, să Se milostivească. În bunătatea Lui cea mare, O să arate îndurare, Căci El e drept, necontenit. De cei care-au nădăjduit În El, ferice o să fie, De-acum și până-n veșnicie!


Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”


Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)


Deși mereu, v-au îndemnat: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău, pe cari îl are! Să lepădați faptele-acele Ce se arată a fi rele! Opriți-vă și veți putea, Stăpâni în țară-a rămânea!


Nu căutați alți dumnezei, Ca să vă închinați la ei, Slujindu-le! Nu căutați, Pe Mine să Mă mâniați Prin lucrul vostru, dacă vreți, Parte de rău, să nu aveți!”


Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”


După ce ea a înțărcat Pe Lo-Ruhama, a urmat Un alt fiu, iar Domnul a spus:


„Tot Efraimul – bunăoară – Doar cu minciuni mă înconjoară, Iar cu-nșelătorii, la fel, Mă împresoară Israel. Cât despre Iuda, iată-l dar, Precum că e tot un hoinar, Față de Domnul Dumnezeu Cel sfânt și credincios, mereu.”


Apoi el, iarăși, a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Ăsta-i cuvântul Domnului. Află că ăst cuvânt al Lui E îndreptat către acel Care-i numit Zorobabel Și-n felu-acesta cuvântează: „Ăst lucru nu se-ntemeiază Nici pe putere sau tărie, Ci împlinit are să fie Prin Duhul Meu biruitor” – A zis Domnul oștirilor.


Cei care-aici s-au adunat, Au să priceapă, imediat, Că Dumnezeu nu mântuiește Prin sabie, nu izbăvește Prin suliță. El o să dea Izbândă, după cum va vrea, Căci biruința e a Lui. Astfel, prin voia Domnului, Lăsată e oștirea voastră S-ajungă predă-n mâna noastră.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa