Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 1:6 - Biblia în versuri 2014

6 Ea zămisli încă o dată, Și astfel dobândi o fată. Domnul, atuncea, i-a vorbit, Lui Osea și i-a poruncit: „Fetei, un nume îi vei pune Și, „Lo-Ruhama”, îi vei spune. (Pentru că numele ce-l are Înseamnă „Cea fără-ndurare”.) Nu voi avea milă, defel, De casele lui Israel. N-am să le dau, iertarea Mea!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Ea a rămas din nou însărcinată și a născut o fată. Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama, căci nu voi mai avea milă de cei din Casa lui Israel, nu-i voi mai ierta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Ea a rămas din nou însărcinată; și a născut o fată. Iahve i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama – pentru că nu voi mai avea milă de cei numiți Israel; nu îi voi mai ierta!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Ea a zămislit din nou și a născut o fiică. „Pune-i numele Lo-Ruháma, căci nu voi mai continua să mă îndur de casa lui Israél și nu-i voi mai suporta!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Ea a zămislit din nou și a născut o fată. Și Domnul a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea fără îndurare); căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, n-o voi mai ierta!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și ea a zămislit iar și a născut o fiică. Și Domnul i‐a zis: Pune‐i numele: Lo‐Ruhama, căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, ca să‐i iert.

Onani mutuwo Koperani




Osea 1:6
11 Mawu Ofanana  

Domnul a lepădat, astfel, Întreg poporul Israel. Din fața Lui, l-a izgonit, Lăsându-l singur, părăsit, În mâinile vrăjmașilor Și-ale jefuitorilor.


Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.


Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.


După ce ea a înțărcat Pe Lo-Ruhama, a urmat Un alt fiu, iar Domnul a spus:


Am s-o sădesc, în timpu-acel, Pe Lo-Ruhama-n astă țară Și îndurare-i arăt iară. Lui Lo-Ami, am să-i zic Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”, Iar el, să Îmi răspundă, are: „Ești Dumnezeul meu, Cel mare!”


Ai ei copii nu vor avea, Parte – nicicând – de mila Mea, Pentru că – după cum se știe – Ei sunt un rod dat de curvie.


Domnul mi-a zis: „Amos! Ce crezi Că am în mână Eu? Ce vezi? „O cumpănă văd” – am zis eu. „Așa e! În poporul Meu, Pun cumpăna” – îmi spuse El – „Căci nu-l mai iert, pe Israel.


„Domnul privirea Și-a-ndreptat Spre-mpărăția ce se-arată Precum că este vinovată, S-o spulbere de pe pământ, Cu oamenii cari ai ei sânt.” „Totuși, nu am să-i nimicesc De tot, pe cei ce se vădesc Că sunt din casa cea pe care Iacov în astă lume-o are” – A cuvântat Domnul. „Căci iată,


Pe voi, pe toți dar, fraților, Pe voi cari n-ați fost un popor, Însă acum sunteți, mereu, Popor ales de Dumnezeu; Pe voi, cari parte n-ați avut De îndurare, și-ați văzut Cum că acuma, vi s-a dat – Căci îndurare-ați căpătat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa