Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Osea 1:2 - Biblia în versuri 2014

2 Întâi, când Domnul i-a vorbit Lui Osea, El i-a poruncit: „Du-te și cată-ți o soție, Cari curvă trebuie să fie. Copii, de-asemenea să-ți iei, Cari din curvie vor fi ei. Căci astă țară, negreșit, Mare curvie-a săvârșit, Când ea, pe Domnul, L-a lăsat!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Când Domnul a vorbit la început prin Osea, Domnul i-a zis acestuia: „Du-te și ia-ți de soție o prostituată care să-ți nască copii, căci țara s-a prostituat mult, părăsindu-L pe Domnul“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Atunci când Iahve i-a vorbit prima dată lui Osea, El i-a zis: „Du-te și ia-ți ca soție o femeie adulteră și (care are) copiii rezultați în urma adulterului ei – pentru că cei care locuiesc în această țară s-au prostituat foarte mult abandonându-L pe Iahve!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Începutul cuvântului Domnului prin Oséa: Domnul i-a spus lui Oséa: „Ia-ți o femeie dintre desfrânate și copii ai desfrânării, pentru că țara s-a desfrânat, nemaiurmându-l pe Domnul!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Întâia dată când a vorbit Domnul către Osea, Domnul a zis lui Osea: „Du-te și ia-ți o nevastă curvă și copii din curvie, căci țara a săvârșit o mare curvie, părăsind pe Domnul!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Începutul cuvântului Domnului prin Osea Și Domnul a zis lui Osea: Mergi, ia‐ți o nevastă de curvii și copiii din curvii, căci țara a curvit în totul de la Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Osea 1:2
24 Mawu Ofanana  

‘Naintea ta – ci ai pășit Pe căile ce le-au găsit Drept bune cei ce-au fost aflați În Israel ca împărați; Pentru că în a ta curvie, Făcut-ai ca atrași, să fie Locuitorii cei pe care Ierusalimu-n el îi are Și pe cei care se vădesc Precum că-n Iuda locuiesc Purtându-te, în acest fel, Ca și Ahab, în Israel; Pentru că i-ai ucis pe cei Ce ți-au fost frați, chiar dacă ei – Așa după cum știi prea bine – Fuseseră mai buni ca tine Și care făceau parte – iată – Din casa celui ce ți-e tată;


Prin fapta lor, ei s-au spurcat Și desfrânare-au arătat.


Acei care Te-au părăsit, Necredincioși s-au arătat Și-acuma – iată-i – au pierit! De-a Ta pedeapsă, n-au scăpat.


„Iată că-ntreg poporul Meu Mare păcat a săvârșit Și-al său păcat e îndoit. L-au părăsit pe Domnul lor – Pe al apelor vii izvor – Și-n urmă puțuri și-au săpat, În care apa nu a stat.”


„De mult, jugul ți-aș fi sfărmat Și lanțul ți-aș fi dezlegat, Însă ai zis: „Nu vreau, mereu, Ca și un rob să slujesc eu!” Pe orice deal înalt și mare Și sub copacul cel pe care Tu l-ai văzut că e-nverzit, Îndată te-ai și repezit Și ca o curvă te-ai întins.


„Cum poți să zici: „Nu m-am spurcat Iar după Bali, nu am umblat!”? Privește-ți urma pașilor Pe drumurile văilor Și-n acest fel vei fi putut Să vezi ce rele ai făcut Tu, dromaderule, cel care Te areți iute de picioare Străbătând depărtările Și-ncrucișând cărările!


Prin marea ei necurăție, Israelul Mi-a întinat Țara întreagă, ne-ncetat, Căci ea, cu lemnul, a curvit Și-apoi cu piatra, negreșit.


Aceia cari au să trăiască, De Mine au să-și amintească În mijlocul neamurilor, Pe unde rămășița lor Are să fie izgonită Și va ajunge-a fi robită. Am să zdrobesc, în acea țară, Inima lor cea preacurvară – Cari necredință a vădit – Și ochii lor care-au curvit Cu idolii ce i-au avut. Scârbă li se va fi făcut, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Pe care ei le-au săvârșit.


Va alerga, cu disperare, După ibovnicii ce-i are, Dar – după cum se va vedea – Să-i prindă, nu va mai putea. Va căuta să îi găsească, Însă nu o să izbutească. De-aceea, își va zice-apoi: „Mă voi întoarce înapoi, La cel ce-ntâi mi-a fost bărbat, Căci lângă el eu m-am aflat Mai fericită ca acum, Când rătăcită sunt, pe drum!”


Domnul, din nou, a cuvântat Și-a poruncit: „Pleacă de-ndat’, Și cată o femeie care Vei ști că un ibovnic are Și că-i prea curvă! S-o găsești, Căci trebuie să o iubești, Precum fii lui Israel, De Domnul sunt iubiți la fel, Atunci când s-au îndepărtat Și-alți dumnezei au căutat, Căci turtele le sunt plăcute Cari cu stafide sunt umplute!”


Îl știu pe Efraim. La fel, Nu Mi-e ascuns nici Israel. Tu, Efraime, negreșit, Prea bine știu că ai curvit, Iar Israelul s-a spurcat.


Cum am aflat, cum am văzut, De-al Evangheliei început – A Fiului lui Dumnezeu – Am să vorbesc, acuma, eu.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că vremea a sosit, Iar viața ta o să apună. Ai să adormi și împreună Cu-ai tăi părinți te vei afla. Oameni-acești se vor scula Și vor curvi cu dumnezei Necunoscuți, străini de ei, Pe care-n țară-au să-i găsească. Pe Mine-au să Mă părăsească, Iar legământul încheiat, Cu Mine, fi-va încălcat.


De preacurvie, ne-ncetat, Ochii, mereu, le-au scăpărat Și astfel – de păcătuit – Că-s nesătui, s-au dovedit. Ei, tot mereu, în mreaja lor, Momi-vor sufletul celor Cari, nestatornici, au să fie. În inimi, au doar lăcomie, Pentru că ei – dragii mei frați – Sunt numai niște blestemați!


Pe fruntea ei, ceva scria, Iar scrisu-acela se vădea A fi o taină. Cu mirare, Citit-am: „Babilonul mare, Cari este mama curvelor, Precum și-a spurcăciunilor De pe pământ. Am observat


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa