Obadia 1:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Dacă la tine, cineva – Un hoț, în noapte, va veni Sau un tâlhar ar năvăli – Pe cât ești tu de pustiit, Oare, el ar fi reușit Să ia mai mult de cât aveai? Dacă atunci când culegeai Via și niște lucrători Ai fi avut culegători, N-ar fi lăsat, în urmă, oare, Ciorcihini de struguri, fiecare?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ „Dacă ar intra la tine niște hoți, niște prădători, în timpul nopții, (o, cum vei fi de distrus!), n-ar fura ei doar cât ar avea nevoie? Dacă ar veni niște culegători de struguri la tine, n-ar lăsa ei câțiva ciorchini neculeși?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Vai, cât vei fi de ruinat! Dacă ar fi intrat în teritoriul tău niște hoți sau niște jefuitori care acționează noaptea, oare ar fi luat de la tine mai mult decât ar fi putut (transporta)? Sau dacă ar fi venit la tine niște oameni să îți culeagă via, oare nu ar fi lăsat ei (necules) niciun strugure?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Dacă hoții vin la tine sau prădătorii de noapte – cum ai putea sta liniștit? – oare nu ar fura îndeajuns? Dacă ar veni culegători de vie la tine, oare ei nu ar lăsa câțiva struguri?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ „Dacă ar fi intrat la tine niște hoți sau niște tâlhari de noapte – cum ești de pustiit! –, ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit niște culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Dacă ar fi venit la tine hoți sau tâlhari de noapte, (cât ești de pustiit!) oare n‐ar fi furat ei până ce aveau de ajuns? Dacă ar fi venit la tine culegători de vie, oare n‐ar fi lăsat ei ceva bobițe?

Obadia 1:5 Mawu Ofanana

2 Samuel 1:19

„Acuma, poți a te-ntrista Israele, căci fala ta Zace, pe dealuri, risipită, De-al morții braț, fiind lovită! Cum au căzut vitejii tăi, Răpuși pe dealuri și pe văi!

Isaia 14:12

Vai ție! Vai, cum ai căzut Din cer, tu care-ai fost făcut Luceafărul strălucitor! Vai ție, fiu al zorilor! Vai ție, cum ai fost lovit Și la pământ ai fost trântit, Tu, care-ai fost biruitor Al tuturor neamurilor!

Isaia 17:6

Puține spice vor putea, Atuncea, a mai rămânea, La fel precum s-a întâmplat Când e măslinul scuturat: Pe vârf, doar două-trei măsline, Iar în frunziș se vor mai ține Vreo patru-cinci” – a zis Acel Cari Domn îi e, lui Israel.

Isaia 24:13

În țară este ca atunci Când scuturat este, în lunci, Măslinul, sau precum se știe Că este la cules, în vie, Când mai rămân ciorchini uitați Cari pe mlădițe sunt lăsați.

Ieremia 49:9

„Oare, de ar veni, cumva, La tine-n vie, cineva, Să strângă rodul viilor, Oameni-acei – în urma lor – N-ar mai lăsa nimic, în vie?” „Dacă în noapte au să vie Hoții, atât vor fi furat, Până se vor fi săturat!

Ieremia 50:23

Vai, cum s-a rupt și s-a sfărmat Ciocanul ce a măcinat Întreg pământul! Negreșit, E Babilonul nimicit, În mijlocul neamurilor Și-al tuturor popoarelor!

Ieremia 6:9

„Cu glasul Său răsunător, Cel care-i Domn al oștilor A cuvântat în acest fel: „Am să aleg, din Israel – În urmă – doar o rămășiță, Precum ciorchinii de pe viță Care în vie s-au aflat, Culesul când s-a terminat. Puneți din nou, mâna pe ea Și faceți dar, asemenea Culegătorului de vițe Cari pune mâna pe mlădițe.”

Plângerile 1:1

Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Obadia 1:9

Vitejii, în Teman aflați, Atunci, vor fi înspăimântați, Iar cei din muntele pe care Esau în stăpânire-l are, Uciși – cu toții – au să fie.

Miheia 7:1

„Vai, mie! Parcă sunt aflat La strâns de poame și-adunat Bobițele strugurilor, După culesul viilor! Nici un chiorchine, via n-are! Nu-i o smochină, de mâncare, Așa precum sperasem eu, Cum ar fi vrut sufletul meu!

Țefania 2:15

Iată cetatea cea știută Drept veselă și încrezută Cari își ținea privirea sus Și cari în inimă și-a spus: „Doar eu, iar în afara mea, Nu se mai află nimenea!” Vai! Cum ajuns-a ca să fie Doar o întindere pustie, Un loc neprimitor, în care Sunt doar culcușuri pentru fiare! Cei care-o văd, trec fluierând, Spre ea, cu mâna, arătând!”

Deuteronom 24:21

Când, de cules, tu vei avea, Struguri din vie bunăoară, Să nu îi strângi și-adoua oară. Ciorchinii care-au să rămâie, Priviți vor trebui să fie Drept parte a orfanului, Precum și a străinului. De-asemeni, strugurii acei Vor fi și partea văduvei.

Revelația 18:10

La depărtare doar, vor sta Și, înspre ea, se vor uita, Speriați, ca nu cumva să cadă, Chinului ei, cu toții, pradă. Atât doar au să spună: „Vai! Tu, Babilonule, erai Cetatea cea frumoasă, mare! Erai cetatea cea mai tare! Într-o clipită numai – iată – Ajuns-ai a fi judecată!”