Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Obadia 1:10 - Biblia în versuri 2014

10 Din pricină de silnicie – Deci, pentru ce este știut Că tu, cu Iacov, ai făcut – Ajunge-vei acoperit De grea rușine și zdrobit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Din cauza violenței față de fratele tău Iacov vei fi acoperit de rușine, vei fi distrus pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Din cauza violenței pe care ai manifestat-o față de fratele tău – Iacov – vei fi acoperit de rușine și vei fi distrus pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Din cauza violenței asupra fratelui tău, Iacób, te vei acoperi de rușine și vei fi nimicit pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de rușine și vei fi nimicit cu desăvârșire pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Pentru asuprirea făcută fratelui tău Iacov, te va acoperi rușinea și vei fi stârpit în veac.

Onani mutuwo Koperani




Obadia 1:10
30 Mawu Ofanana  

Iacov a zis: „Dar, te gândești?


Esau, o ură, a luat Pe Iacov, căci a căpătat, În locu-i, binecuvântare, Fiind deci, peste el, mai mare. În sinea sa, a cugetat: „Iată că s-a apropiat Ziua de bocet, pentru tata, Și am să-i dau, lui Iacov, plata. El va muri de mâna mea!”


Cei din Edom, iar, au venit Și peste Iuda-au năvălit, Bătându-l și luând apoi, Din fiii săi, prinși de război.


Vrăjmașii mei înverșunați Fie-n ocară-nveșmântați. Ca o manta, să-i urmărească Rușinea și să-i învelească!


Vrăjmașii săi, înverșunați, Vor fi-n rușine îmbrăcați, Iar peste el o să lucească A lui cunună-mpărătească.”


Doamne, de fiii cei pe care Țara Edomului îi are, Să-Ți amintești, necontenit, Căci ei atunci când s-a găsit Ierusalimu-n strâmtorare, Strigat-au toți, în gura mare: „Să-l radeți! Dărâmat să fie! Să-l radeți dar, din temelie!”


Eu port ocara, pentru Tine; Fața-mi acopăr de rușine


I-ai scurtat anii cei pe care Vremea de tinerețe-i are Și cu rușine, negreșit, Acuma l-ai acoperit.


Peste neprihănit, din zări, Vor curge binecuvântări; Dar gura celor răi – se știe – Este izvor de silnicie.


Omul care-l batjocorește Pe cel sărac, Îl înjosește Pe-Acela care l-a zidit. Nu va scăpa nepedepsit Cel care află fericire Atunci când, în nenorocire, Se află cineva căzut.


„Ascultați dar, cuvântul Lui, Căci El vorbește despre cei Ce se vădesc vecini ai mei Și au atins locul pe care, Israel moștenire-l are: „Am să îi smulg din a lor țară. Casa lui Iuda, o smulg iară.


Acum, nouă ni se cuvine Să ne culcăm doar în rușine, Să ne-nvelim doar cu ocară, Căci am păcătuit, în țară, Față de Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu. Părinții au păcătuit Și-n urma lor, noi – negreșit – Din anii cei de tinerețe Și până azi, la bătrânețe, Pentru că nu am căutat, Al Său glas, să-l fi ascultat.”


Domnul apoi a cuvântat: „Pe Mine Însumi, am jurat, Că Boțra nu va fi cruțată. De-aceea, pradă va fi dată Ocărilor și pustiirii, Blestemului și nimicirii. Cetățile ei au să fie Dărâmături, pe veșnicie.”


„Iată că noi ne rușinam, Ocara când o auzeam. Adânc, rușinea ne-a pătruns Și fețele ni le-am ascuns, Atuncea când noi am zărit Niște străini că au venit Să intre-n Casa Domnului, În sfântul Său locaș al Lui.”


„Saltă – mereu – cu veselie Și chiuie de bucurie Tu, fiică a Edomului, Stăpână a ținutului Din țara Uț, în care stai Și unde locuință ai! Însă potirul, să știi bine Că o să treacă și la tine. Vei bea și-ai să te amețești Și tu și-ai să te dezgolești!


Ascultă dar tu, cea pe care, Sionul, drept fiică, o are: Nelegiuirea, săvârșită De tine, este ispășită. Domnul nu are să mai vie Să te trimeată în robie. Dar ție, însă – cea pe care Edomul, drept fiică, o are – Are să-ți fie pedepsită Nelegiuirea săvârșită, Iar ale tale mari păcate, Pe față au să fie date.”


Seirule, într-o pustie Te voi preface, pe vecie. Cetățile-n tine zidite N-au să mai fie locuite Și-n felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.


Sacii încing mijlocul lor, Iar groaza ce s-a arătat, Pe-ale lor fețe s-a lăsat. Fețele toate-s chinuite Și cu rușine-acoperite, Iar capetele lor, pletoase, Acum ajuns-au a fi rase.


Egiptul fi-va o pustie, Edomul sterp are să fie, Din pricina relelor lor Și ale silniciilor Pe care – precum am văzut – Contra lui Iuda le-au făcut, Atuncea când ei au vărsat Sângele cel nevinovat.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Edomului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Pe frații pe cari îi avea, I-a urmărit cu sabia. Mânia și-a dezlănțuit-o, Căci mila și-a înăbușit-o. Nimic nu a voit să știe, Ci a dat drumul la urgie.


Lucrul acesta, negreșit, Atuncea când va fi zărit, Pe cea care-i vrăjmașa mea, Rușinea-ndat’ o va umplea Și îmi va zice: „Unde-i oare, Al tău Domn? Unde e Cel care Îți este ție, Dumnezeu?” Încredințat mă aflu eu, Că împlinită-mi voi vedea Dorința mea, față de ea. Eu știu că-n acea vreme are A fi călcată în picioare, La fel precum este călcat Noroiu-n uliță aflat.


Să nu urăști pe Edomit, Căci îți e frate – negreșit – Nici neamul Egiptenilor, Pentru că și al tău popor, Străin, la el, a viețuit.


De-aceea, este-ngăduit, Ca-n adunarea Domnului, Să intre și copiii lui Care vor fi al treilea ram, Născuți deci, în al treilea neam.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa