Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 9:13 - Biblia în versuri 2014

13 Când cineva nu o să fie Aflat într-o călătorie – Și nici nu se va fi-ntâmplat Că acel om e necurat – Și totuși, nu a prăznuit Paștele, fi-va nimicit. Deci dacă el nu și-a adus Darul – așa precum v-am spus – La vreme-n cinstea Domnului, Atunci, pentru păcatul lui, Omul acela – negreșit – Are să fie pedepsit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Dar dacă cineva, deși este curat, nu-i plecat în călătorie și totuși se abține să țină Paștele, să fie nimicit din poporul lui pentru că n-a adus ofrandă Domnului la vremea hotărâtă. Un astfel de om își va purta pedeapsa pentru păcatul lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Dar dacă cineva care este curat și care nu a fost plecat într-o călătorie se va abține de la sărbătorirea Paștelui, să fie distrus din popor; pentru că nu a adus lui Iahve sacrificiul lui la data stabilită. Acel om își va suporta pedeapsa pentru păcatul lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Dacă cineva este pur și nu este în călătorie și nu celebrează Paștele, omul acela să fie nimicit din poporul lui pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât pentru el! Omul acela să-și poarte păcatul!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, și totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui, pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia pedeapsa pentru păcatul lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi pe cale și va pregeta să facă Paștele, sufletul acela va fi stârpit din poporul său, pentru că n‐a adus darul Domnului la vremea sa; bărbatul acela își va purta păcatul.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 9:13
24 Mawu Ofanana  

Cel care nu va fi tăiat, Să fie-ndată lepădat: Să îl stârpiți de pe pământ, Căci calcă al Meu legământ!”


În șapte zile, numărate, Numai azimi vor fi mâncate. Când prima zi are să vie, Nu trebuie ca să mai fie, La voi, în case, aluat. Acel care va fi mâncat Pâine dospită-n timpul care Va ține astă sărbătoare, Are să fie pedepsit Și, din Israel, nimicit.


În acest timp, nu va avea – În șapte zile – aluat, În casă. Cel ce a mâncat Pâine dospită, să se știe Că nimicit are să fie, Din al lui Israel popor, Chiar de-i străin și călător Sau chiar dacă omul acel E băștinaș în Israel.


Întreg poporul Israel Să facă Paștele, voiesc.


Acela care, dintre voi, Are să facă – mai apoi – Un untdelemn ce-i întocmit Ca și acesta, nimicit, Din neamul său, are să fie – Lucrul acesta să se știe!”


Acela care, dintre voi, Astă tămâie, mai apoi, O face pentru mirosit, Are să fie nimicit.”


Nelegiuirea săvârșită O să vă fie răsplătită. Păcatele ce le-ați făcut – Cu idolii ce i-ați avut – Atuncea o să le purtați. În acest fel o să aflați – Și o să știți apoi, mereu – Că Eu sunt Domnul, Dumnezeu!”


„Dacă un om, din Israel – Sau din străini-aflați la el – Mănâncă sânge, va vedea Că-Mi voi întoarce Fața Mea, Îndată, împotriva lui – Deci împotriva omului Care, cu sânge, s-a hrănit – Și astfel, fi-va nimicit.


Și nu aduce vita lui, Apoi, la ușa cortului, Ca să-l aducă așadar, În fața Domnului, drept dar, De sângele ce l-a vărsat, Omul se face vinovat; Acesta, fără îndoială, Îi va fi pus la socoteală. Cel care astfel a greșit, Voiesc să fie nimicit, Din mijlocul poporului – Aceasta e pedeapsa lui!


Atunci, când întâmpla-se-va, Ca să se culce cineva, Cu-a sa mătușă, negreșit, Că acel om a dezvelit, A unchiului său, goliciune. Păcatul săvârșit, pot spune Că va fi aspru pedepsit: Fără urmași, vor fi murit.


Poruncile! Să le-mplinească Și astfel, să nu-i pedepsesc, Cu moartea, căci Îmi necinstesc Aceste lucruri ce sunt sfinte. De-aceea, zic: „Luați aminte, La tot ce-am să vă poruncesc! Eu, Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”


Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Oricine-i cel ce-a cutezat, Pe Domnul, de-a-L fi blestemat, Pentru păcatul săvârșit, Are să fie pedepsit.


Acela care a atins – Întâmplător sau înadins – Un mort, și nu se curățește, Să știți că astfel, pângărește Cortu-ntâlnirii. Negreșit, Acela fi-va nimicit, Din mijlocul lui Israel, Pentru că, peste omu-acel, N-a fost stropită apa care Se folosea la curățare, Iar omul nu este curat. El a rămas tot necurat, Necurăția omului Aflându-se asupra lui.


Un om cari este necurat Și care nu s-a curățit, Are să fie nimicit, Căci prin necurăția lui, Locașul sfânt al Domnului, Omul acel l-a pângărit Că, peste el, nu s-a stropit, Apa ce are drept menire Apă a fi, de curățire. Să-l nimiciți, din Israel, Căci necurat e omu-acel.


Bărbatul trebuie scutit De vină, însă negreșit, Femeia fi-va pedepsită Dacă a fost nelegiuită.”


„Din pricina unui mort, noi Ajuns-am necurați. Apoi, De ce – noi – nevoiți să fim, Cu-al nostru dar, să nu venim La vreme-n fața Domnului, În mijlocul poporului?”


Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Iar după-aceea, s-a văzut, Cum că, la urmă, au căzut, Cu neputință e – să știți – Să fie, iarăși, înnoiți Și-aduși la pocăință dar, Pentru că ei răstignesc iar, Pe-al Tatălui Fiu – negreșit – Dându-L a fi batjocorit.


Și cu Hristos a fost la fel: O dată, S-a dat jertfă El Și ale multora păcate, De către El, au fost purtate. Apoi, El o să vină iară, Să Se arate-a-doua oară – Nu cu privire la păcat – Ci doar pentru a le fi dat Celor ce-așteapăt-a Lui venire, Darul – adică mântuire.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa