Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 7:15 - Biblia în versuri 2014

15 Un miel de-un an, a mai dat el, Și un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Ca ardere de tot menite.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 un taur, un berbec și un miel de un an pentru arderea-de-tot;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 un taur, un berbec, un miel de un an pentru arderea integrală

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 un vițel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 un vițel din cireadă, un berbece, un miel de un an ca ardere de tot;

Onani mutuwo Koperani




Numeri 7:15
20 Mawu Ofanana  

Asupra Lui, El a luat Durerea noastră. Ne-a purtat Și suferințele apoi, Iar despre El, gândit-am noi, Precum că este pedepsit, De Dumnezeu și e smerit.


Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.


În urmă, a mai dăruit Un țap care a fost menit A fi jertfă de ispășire;


Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”


Eu Însumi, pentru că voiesc Ca ei – cei ce Mi-au fost dați Mie – Prin adevăr, sfințiți, să fie.


Hristosul este – vă spun eu – Sfârșitul Legii, ca astfel, Oricine o să creadă-n El, Să poată ca să dobândească Neprihănirea cea cerească.


Deci, cine o să îndrăznească, Pe-aceștia, să îi osândească? Iată, Hristosul a murit! Ba, mai mult, s-a adeverit Că după ce a înviat, În cer S-a dus, unde a stat La dreapta Domnului apoi, Să mijlocească pentru noi.


Cari dat e, pentru fiecare, Drept prețul de răscumpărare; Faptul acesta – negreșit – Va trebui adeverit, Cu toată cinstea cuvenită, Când fi-va vremea potrivită.


Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.


Într-adevăr, s-a cuvenit, Ca tocmai Cel ce a făcut, Prin voia Sa, la început, Totul – și ceruri și pământ – Și pentru care, toate sânt, Și cari, la slavă, Își dorea, Pe mulți din fii, ca să îi ia, Acuma, să Își împlinească Lucrul și să desăvârșească Pe Căpetenia tuturor – Pe Capul mântuirii lor.


În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.


Și cu Hristos a fost la fel, Pentru că știți prea bine, El, Cel care e neprihănit, Pentru păcate-a suferit – Pentru toți cei nelegiuiți – Ca ei să fie mântuiți, Ca să ne poată-aduce-apoi, La Dumnezeu Tatăl, pe noi. Dar trebuit-a ca Iisus Să-nvie-n duh, spre-a se fi dus,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa