9 Atunci când întâmpla-se-va Că o să moară cineva – Năpraznic – lângă omu-acel, Capul, atunci, să-și radă el, Căci al său cap ce-i închinat, S-a făcut, astfel, necurat. Să-și radă părul capului, În ziua curățirii lui – Adică în a șaptea zi.
9 Dar dacă un om moare pe neașteptate lângă el și, astfel, își pângărește capul sfințit, va trebui să-și radă capul în ziua curățirii lui. Să și-l radă în ziua a șaptea.
9 Dar dacă un om moare subit lângă el și astfel își profanează capul care îi fusese consacrat, (nazireul) trebuie să își radă părul de pe cap în ziua curățării lui. Să și-l radă în a șaptea zi.
9 Dacă moare cineva lângă el pe neașteptate și capul lui consacrat se întinează, să-și radă capul în ziua curățirii lui: să și-l radă în ziua a șaptea!
9 Dacă moare cineva de moarte năprasnică lângă el și capul lui închinat se face astfel necurat, să-și radă capul în ziua curățirii, și anume să și-l radă a șaptea zi.
9 Și dacă va muri cineva pe neașteptate lângă el și el și‐a întinat capul despărțirii, atunci să‐și radă capul în ziua curățirii sale; să‐l radă în ziua a șaptea.
Când va veni ziua în care Capătă iar, drept de intrare În sfântul Meu Locaș – și vine Ca să se-apropie de Mine În curtea înlăuntru-aflată, Urmând ca să-și înceapă-ndată, Slujba-n Locașul sfânt – să știe Precum că trebuie să vie Cu jertfa dată cu menire De jertfă pentru ispășire” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.
Pe câmp. Cel ce s-a curățit Să-și spele haina, negreșit, Să-și radă părul și scăldat Să fie, pentru-a fi curat. În urmă, poate ca să vie În tabără, însă să știe Că trebuie ca să rămână – Afar’ din cort – o săptămână.
A șaptea zi – precum socot – Din nou, să-și radă părul tot – Și cap și barbă, după care, Sprâncenele. În urmă, are Să-și scalde trupul; îmbăiat Astfel fiind, va fi curat.
Cel care este Nazireu, La ușa de la cortul Meu, Să-și radă părul capului, Cari închinat e, Domnului. Părul să fie-apoi luat Și pus pe focul ațâțat Sub jertfa dată cu menire De jertfă pentru ispășire.
Pavel, la Corinteni, a stat Un timp destul de-ndelungat. În urmă, el i-a părăsit, Pe frații săi și a pornit, Cu o corabie, la drum – Spre Siria – având acum, Însoțitori, pe Acuila Și-a lui soție, Priscila. Pavel, în Chencrea, când ajunse, Întâi și-ntâi, capul își tunse, Căci avusese de-mplinit O juruință. Au sosit
Când șapte zile sorocite, Aproape că au fost sfârșite, Mai mulți Iudei, din Asia, Văzând pe Pavel cari ședea În Templu, au întărâtat Întreg norodul adunat, Și-au pus mâna pe el, zoriți,