Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 6:20 - Biblia în versuri 2014

20 Atuncea când va fi luat Darul acela, legănat Va fi, în fața Domnului, De mâinile preotului. Aceste lucruri, toate, sânt Considerate „lucru sfânt”. Ele, cu pieptul legănat, Cu spata ce în dar s-a dat Lui Dumnezeu, drept jertfă care Luată e prin ridicare, Vor fi ale preotului. Apoi el, Nazireului, Îngăduință să îi dea Să poată, iarăș’, vin, să bea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. Acestea sunt sfinte și aparțin preotului, împreună cu pieptul adus ca jertfă legănată și spata adusă drept contribuție. După aceea nazireul poate să bea vin.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Preotul să le prezinte ca sacrificiu legănat înaintea lui Iahve. Acestea sunt sfinte și aparțin preotului, împreună cu pieptul adus ca sacrificiu legănat și cu spata oferită (lui Iahve) prin ridicare ca sacrificiu. Apoi nazireului i se va permite să bea vin.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Preotul să le legene ca dar legănat înaintea Domnului: acesta este un lucru sfânt pentru preot, împreună cu pieptul darului legănat și spata darului ridicat! Apoi nazireul va putea să bea vin.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Preotul să le legene într-o parte și într-alta înaintea Domnului: acesta este un lucru sfânt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat și spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Și preotul să le legene ca dar legănat înaintea Domnului: este sfânt, pentru preot, cu pieptul darului legănat și cu spata darului ridicat. Și după aceea nazireul să bea vin.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 6:20
24 Mawu Ofanana  

Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,


Acum, Domnul oștirilor A pregătit popoarelor, Pe acest munte, ospăț mare, Unde primi-vor fiecare, Bucate bune și gustoase, Pline de măduvă, miezoase. De vinuri vechi și limpezite, Acestea fi-vor însoțite.


Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!


Grăsimile ce-s rânduite A fi de flăcări mistuite, Să le-nsoțească fiecare Cu jertfa lui pentru mâncare – Cu spata deci – și ne-apărat, Cu pieptul, ca dar legănat. Acestea, a găsit cu cale, Chiar Domnul, a fi ale tale Și-a fiilor tăi, totodată; Căci El vi le-a dat vouă, iată, Ca ale voastre doar să fie, De-acum și până-n veșnicie, Prin lege, cum mi-a poruncit, Pe munte, sus, când mi-a vorbit.”


Snopul acel cari va fi dat, De preot trebuie luat Și legănat în fața Lui – Adică-n fața Domnului. Spre a putea a fi primit Lucrul acesta, împlinit Are să fie, imediat – A doua zi – după Sabat.


Omul va da cu mâna lui, Ceea ce este pregătit A fi de flăcări mistuit: Grăsimea dobitocului Și-asemenea și pieptul lui; Pieptul să fie legănat Atunci când are a fi dat, Căci legănat e darul lui, Adus în fața Domnului.


Grăsimea jertfei dată-n dar, Să fie arsă, pe altar, De preot. Pieptul să-l luați Apoi, și lui Aron să-l dați, Căci drept, asupra pieptului, Are doar el și fiii lui.


Din jertfele date de voi Drept mulțumire, mai apoi, Spata din dreapta s-o luați Și preotului să o dați, Pentru că ea menire are De dar, luat prin ridicare.


Pentru că Eu am să-Mi iau Mie, Din jertfele oamenilor Din al lui Israel popor Aduse-n față-Mi cu menire De jertfe pentru mulțumire, Doar pieptul, drept dar legănat Și spata, ca dar ridicat. Aceste părți, am să le iau, Pentru ca-n urmă să le dau Eu, lui Aron – preotului – Și-asemeni și fiilor lui. Faptul acesta să vă fie O lege, pentru veșnicie Pe care Israel, mereu, O va păzi, cum am spus Eu.


Din fiecare jertfă dată, A fost luat pieptul și-o spată – Spata din dreapta – după care, Aron, pe rând, pe fiecare, Le legănă, căci le-a luat Precum un dar ce-i legănat, Așa cum Domnu-a poruncit, Când El, cu Moise, a vorbit.


Iar Efraim are să fie Ca un viteaz și bucurie În inimă, ca și de vin, Avea-va-n vremile ce vin. Lucrul acesta-l vor vedea Ai lor feciori și vor avea, În inimi, numai veselie, Căci Domnul le e bucurie.


Atunci, Domnul oștirilor Va ocroti al lor popor, Iar pietrele ce-s pregătite – De praștie – vor fi zdrobite. Vor bea, vor face gălăgie Exact așa precum se știe Că fac cei cari sunt amețiți De vin, și plini vor fi găsiți, Asemenea unui pahar De jertfă, sau ca un altar Cu colțurile încărcate De jertfele ce au fost date.


O! Cât sunt de înfloritori, Cât de frumoși și zâmbitori! Grâul cari o să se sporească, Pe tineri o să-i veselească, Iar mustul curge-va-n șuvoi Veselind fetele apoi.”


A ta să fie carnea lor, Precum și pieptul jertfelor Și spata dreaptă ce s-a dat Drept dar ce este legănat.


Când va sfârși, preotul are Ca să ia darul de mâncare Din mâna ei, și-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – Să legene-ntâi acel dar, Și să-l aducă pe altar.


Legea va fi de folosință Pentru cei cari, o juruință De nazireat, vor fi făcut. Acesta e darul cerut – Adus în fața Domnului – Dat pentru nazireatul lui, Afară de ce va putea – După mijloace – ca să dea. Să împlinească, negreșit, Tot ceea ce e potrivit Cu juruința ce-a făcut, Așa precum este cerut De către legea Domnului Ce-i dată nazireatului.”


Din rodul viței, n-am să beau, Până atunci când am să stau, La Tatăl, în Împărăție. Când acea zi are să vie, Vinul cel nou, Eu îl voi bea, Cu voi, șezând alăturea.”


Vă spun dar, cu adevărat, Din rodul viței, n-am să beau Până atunci când am să stau, Să îl gust, nou – la Tatăl Meu – În ceruri, sus, la Dumnezeu.”


Când a gustat oțetu-acel, Strigă: „Acum, totu-i sfârșit!”, A plecat capul și-a murit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa