Numeri 5:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ După ce ea va fi băut – Dacă păcate a avut Prin faptul că s-a pângărit Cu altul și s-a dovedit Necredincioasă celui care Bărbat îi este – apa are Ca-n pântece să i se-adune Și să-i aducă-amărăciune. Pântecul ei va fi umflat, Iar coapsa-i se va fi uscat Și de blestem ajunge-va Ea, în popor. Dacă cumva,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁷ După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit și i-a fost necredincioasă soțului ei, apa care aduce blestem va intra în ea și îi va provoca amărăciune: pântecul i se va umfla, coapsa i se va lăsa și femeia va fi de blestem în mijlocul poporului ei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a murdărit (sexual) fiind infidelă soțului ei, apa care aduce blestem va intra în ea și îi va provoca dureri. I se va umfla abdomenul și i se va usca mijlocul. Acea femeie va ajunge să fie desconsiderată în mijlocul poporului ei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ După ce îi va da să bea apele, dacă ea s-a întinat devenind infidelă soțului ei, vor intra în ea apele amare aducătoare de blestem să pricinuiască amărăciune: pântecele i se va umfla și coapsele își vor pierde vigoarea și femeia aceea va fi un blestem în mijlocul poporului ei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ După ce îi va da să bea apele, dacă ea s-a pângărit și a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor intra în ea și-i vor pricinui amărăciunea; pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, și femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁷ Și după ce o va face să bea apa, atunci va fi așa: dacă s‐a întinat și a fost necredincioasă față de bărbatul ei, apa aducătoare de blestem va intra în ea și va fi amară, și pântecele ei se va umfla și coapsa ei se va usca și femeia va fi un blestem în mijlocul poporului ei.

Numeri 5:27 Mawu Ofanana

Psalmi 109:18

Mereu, blesteme să-l lovească Și în mustrări să-l învelească! Să îl pătrundă, bunăoară, Așa cum apa se strecoară Și precum untdelemnul poate, Până în oase, a străbate!

Qohelet 7:26

Câte să știu m-am străduit, Că mai amară-i – am găsit – Chiar de cum moartea se vădește, Femeia care-adăpostește, În inimă, curse și lațuri Și ale cărei mâini sunt lanțuri. Omul, plăcut lui Dumnezeu, Poate scăpa de ea, mereu; Dar păcătosul este prins De lațul care ea l-a-ntins.

Isaia 65:15

Vă veți lăsa numele – voi – Ca un blestem, pentru acei Cari se vădesc aleși ai Mei, Și-anume: „Vă va omorî Domnul, când Se va pogorî”, Iar robilor Săi, de pe lume, El le va dărui alt nume.

Ieremia 24:9

În vremea care o să vie, De pomină îi fac să fie. Doar pricini de nenorocire, A țărilor de peste fire, Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară, În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem, vor fi găsiți Și de batjocură, mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

Ieremia 29:18

Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

Ieremia 29:22

Prilej pentru blestem apoi, Printre toți prinșii de război Din Babilon, ajunge-vor, Căci o să spună-acel popor: „Să-ți facă Domnul, cum știut Este că El le-a mai făcut Lui Zedechia și la fel Și lui Ahab, atunci când cel Care urcat era pe tron Ca împărat în Babilon, Ia strămutat din al lor loc Și-n Babilon i-a ars în foc!”

Ieremia 42:18

Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel, În acest fel a cuvântat: „Așa după cum s-a vărsat Nestăvilita Mea mânie Și cu aprinsa Mea urgie Peste cei care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, Așa vă vor lovi apoi Toate acestea, și pe voi, Dacă-n Egipt o să fugiți, Pentru un timp să locuiți. Acolo, vă voi face-apoi, O pricină s-ajungeți voi, De-afurisenie și ocară, De groază și blestem în țară, Iar acest loc n-o să puteți, Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”

Ieremia 44:12

Am să iau astă rămășiță, Care-i din a lui Iuda viță – Cari spre Egipt vrea să pornească, Acolo ca să locuiască, Pentru o vreme – și să știți Precum că fi-vor nimiciți. Îi va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea. Vor fi o pricină, în țară, De-afurisenie și ocară Și de blestem, de spaimă mare Și groază, pentru fiecare.

Zaharia 8:13

Așa precum blestem erați Când printre neamuri vă aflați – Tu, casă a lui Israel Și voi, din Iuda, tot la fel – Am să vă mântuiesc apoi Și veți ajunge a fi voi – În lume – pentru fiecare, Mereu, o binecuvântare. Vă întăriți și-n orice vreme, Voi nu aveți de ce vă teme!”

Numeri 5:20

Dar dacă sub puterea lui – Adică sub a soțului – Aflându-te, rele-ai făcut Și, de la el, te-ai abătut, Cu altul, să te pângărești – Deci dacă vinovată ești, Pentru că te-ai împreunat, Vreodată, cu un alt bărbat” –

Numeri 5:28

Curată ea s-a dovedit Pentru că nu s-a pângărit, Nu va păți nimic, să știi, Și va putea avea copii.

Romani 6:21

Și ce-ați făcut? Vă amintiți? Ce roade ați adus? Ei bine, Roade de cari vă e rușine, Pentru că știe fiecare Că toate lucrurile care, La început, le-ați săvârșit, Au plată, moartea, la sfârșit.

2 Corinteni 2:16

Pentru aceștia-i o mireasmă – Sau mai de grabă, o miasmă – Care le vine, dinspre moarte Și, către ea, are să-i poarte, În timp ce, pentru ceilalți, iată, Este mireasma minunată, A cerului de dimineață, Venind din viață, înspre viață. Și, cine, oare, e de-ajuns, Pentru-acest lucru nepătruns?

Deuteronom 28:37

De râs veți fi voi, pe pământ, De pomină-n orice popor, Și de batjocura celor Printre cari fi-veți duși, mereu, De către Domnul Dumnezeu.

2 Petru 2:10

Și, mai cu seamă, pe cei care, Împinși de pofta lor cea mare Și necurată, dovedesc Că trupul altuia poftesc, Disprețuind, prin a lor fire, Tot ce se cheamă stăpânire. Ca niște îndrăzneți aflați – Ca niște încăpățânați – Fără vreo teamă, dovedesc Că, tot mereu, disprețuiesc Dregătoriile, pe când,