Numeri 36:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Nu poate nici o moștenire, A fi luată-n stăpânire De către altă seminție. Ea trebuie, mereu, să fie, În mâna celor ce-au primit-o, Care, prin sorți, au dobândit-o. Deci să se țină fiecare, De moștenirea ce o are, Care, prin sorți, are să-i fie Adusă, după seminție.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Nicio moștenire a fiilor lui Israel să nu treacă de la o seminție la alta, ci fiecare dintre fiii lui Israel să se țină strâns de moștenirea seminției strămoșilor lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Nicio moștenire a israelienilor să nu treacă dintr-un clan în altul; pentru că fiecare israelian trebuie să își păstreze pământul moștenit de la strămoșii lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Să nu treacă nicio moștenire a fiilor lui Israél din trib în trib, ci fiii lui Israél, fiecare să rămână unit de moștenirea tribului părinților săi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Nicio moștenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminție la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se țină lipit de moștenirea seminției părinților lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ și nicio moștenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la seminție la seminție, căci copiii lui Israel se vor ținea fiecare de moștenirea seminției părinților lui.

Numeri 36:7 Mawu Ofanana

1 Regi 21:3

Nabot răspunse: „Nu cutez Ca via să o-nstrăinez. Ea este moștenirea lor, Adică a părinților Cari fost-au înaintea mea. Nu pot să mă ating de ea. Deci împărate, domnul meu, Să mă ferească Dumnezeu, De-a vinde via lor, cumva! Te rog, nu-mi cere-așa ceva.”

Numeri 36:8

Fata cari are-n stăpânire, În Israel, o moștenire, Să se mărite, prin urmare, Cu cineva, dintre cei care – După familii – au să fie Tot din a fetei seminție.

Numeri 36:9

O moștenire dobândită De-o seminție anumită, Luată, nu poate să fie, De către-o altă seminție; Ci să se țină fiecare, De moștenirea ce o are.”

Iosua 24:28

Când Iosua a terminat De împlinit totul, le-a dat Drumul, să meargă fiecare La moștenirea ce o are.

1 Samuel 26:19

Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”