Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 35:34 - Biblia în versuri 2014

34 Să faceți dar, precum v-am zis Și țara să n-o pângăriți – Oriunde o să locuiți – Căci Eu, în țară, locuiesc Și-n al vost’ mijloc, Mă găsesc. Eu, Domnul, sunt! Eu sunt Acel Cari locuiesc, în Israel!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

34 Să nu pângăriți deci țara în care locuiți și în mijlocul căreia Eu locuiesc, căci Eu, Domnul, locuiesc în mijlocul fiilor lui Israel»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 Deci să nu profanați țara în care veți locui și în care voi locui și Eu; pentru că Eu – Iahve – locuiesc în mijlocul israelienilor!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 Să nu întinați țara în care locuiți și în mijlocul căreia eu locuiesc, căci eu sunt Domnul care locuiește în mijlocul fiilor lui Israél!»”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 Să nu pângăriți deci țara în care veți merge să locuiți și în mijlocul căreia voi locui și Eu, căci Eu sunt Domnul, care locuiește în mijlocul copiilor lui Israel.’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Deci să nu întinați țara în care locuiți, în mijlocul căreia locuiesc eu. Căci eu sunt Domnul care locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 35:34
20 Mawu Ofanana  

Voi locui, în acest fel, În mijlocul lui Israel, Pentru că iată, am de gând Să nu îl părăsesc, nicicând.”


„Acesta este locul Meu, Unde voi locui mereu. Aici Mă voi fi odihnit, Căci acest loc, Eu l-am dorit.


Cei care în Sion v-aflați, Pe Domnu-L binecuvântați! Iată că Domnul – precum știm – Se află în Ierusalim. Pe Domnu-L binecuvântați, Necontenit, și-L lăudați!


Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi, Căci locui-voi între voi.


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


„Să nu numiți drept uneltire, Lucrul de care avem știre Cum că poporul se vădește Că „uneltire” îl numește! Să nu vă temeți dar, defel, De ceea ce se teme el! Nu vă speriați voi, niciodat’, De ceea ce el e speriat!


Iată că am să-i răsplătesc Și îndoit am să-i plătesc Pentru că au păcătuit Și pentru că au săvârșit Nelegiuiri, în țara Mea. Umplută Îmi fusese ea, Cu trupurile jertfelor Aduse idolilor lor. Mari urâciuni au săvârșit Și moștenirea Mi-au mânjit.”


Pentru că tu ai cutezat Și-n acest fel ai cuvântat: „Aceste două neamuri, iată, Și ale lor țări – totodată – Au să ajungă ale mele Căci stăpânire pun, pe ele!” – Măcar că Domnul Se vădea Că în a lor țară ședea –


Iată că nu vor mai putea, În țara Domnului, să stea, Ci Efraim se-ntoarce iară, La Egipteni, în a lor țară. Va merge în Asiria, Și-acolo, parte va avea – La masă – numai de bucate Ce se arată necurate.


La Moise și Aron s-au dus Bărbați-aceia, și le-au spus: „Destul! Întregul Israel E sfânt, iar Domnul e cu el! De ce doar voi tot încercați, Mereu, ca să vă ridicați, Peste-adunarea Domnului, Mai sus decât poporul Lui?”


Fie femeie ori bărbat, Afară vor fi scoși, îndată, Ca nu cumva, tabăra toată, În care-i locuința Mea, S-ajungă-a se spurca și ea.”


Al său trup nu va fi lăsat Noaptea, pe lemn, ci să-l luați Și-n acea zi să-l îngropați; Căci omul spânzurat, mereu, E blestemat, de Dumnezeu. Să nu spurcați țara pe care, Iată că Domnul vostru are Ca să v-o dea, în stăpânire, Să o aveți drept moștenire.”


Iartă-l dar, Doamne, pentru el, Pe-al Tău popor, pe Israel. Nu ține-n socoteala lui, Sângele scurs al omului – Sângele-acest nevinovat, Care aici a fost vărsat.” Sângele-atunci – fără-ndoială – Nu îți e pus, la socoteală.


Pentru că al tău Dumnezeu Este un Domn gelos, mereu. A Lui mânie se aprinde Și-ndată ea vă va cuprinde Pe toți și fi-veți nimiciți.


Nimic din ce este-ntinat, În ea, nu va mai fi intrat. Nimeni – care, în spurcăciuni Trăiește numai, și-n minciuni – Nu poate ca să intre-n ea. Voie să intre, vor avea Cei însemnați numai, pe care – Mielul – în cartea vieți-i are.”


Atunci, din jilțul de domnie, Un glas s-a auzit să vie Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, acuma a venit Cortul lui Dumnezeu, în care Sunt oamenii! Dumnezeu are Ca, între ei, să locuiască Și astfel, o să se vădească Precum că-i Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Său popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa