29 „Dacă, cu voi, ai lui Gad fii Și-ai Rubeniților copii Trec apele Iordanului, Luptând în fața Domnului – Pentru a țării cucerire, Pân’ o luați în stăpânire – Să îi lăsați ca înapoi, Să se întoarcă ei apoi, Spre-a stăpâni – cum au cerut – Al Galaadului ținut.
29 Moise le-a zis: ‒ Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben, toți cei înarmați pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului și veți supune țara, atunci să le dați Ghiladul în stăpânire.
29 El le-a zis: „Dacă toți gadiții și rubeniții care sunt pregătiți pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea lui Iahve și veți subordona țara (împreună cu ei), să le dați Ghiladul ca proprietate a lor.
29 Moise le-a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Rubén trec cu voi Iordánul, înarmați cu toții înaintea Domnului pentru luptă, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați ținutul Galaád ca proprietate!
29 El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmați cu toții ca să lupte înaintea Domnului, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați în stăpânire ținutul Galaadului.
29 Și Moise le‐a zis: Dacă copiii lui Gad și copiii lui Ruben vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului, fiecare înarmat de luptă și țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați țara Galaad în stăpânire.
În grabă, ne vom înarma, Pentru că vrem a te urma, Căci noi vom merge-n acest fel – Pân’ la sfârșit – cu Israel, Până când își va fi găsit Locul ce-i este rânduit. Dar vrem însă, ca pân’ atunci, Să locuiască-ai noștri prunci, În așezări ce-s întărite, Deci în cetăți care, zidite, Vor fi de noi, să știm că ei, Adăpostiți sunt, de toți cei Care, acuma, se găsesc În ăst ținut, și-l locuiesc.
Moise, pe loc, a dat atunci – Referitor la ei – porunci Lui Eleazar – preotul mare – Și-apoi lui Iosua – cel care Fusese al lui Nun fecior – Precum și căpitanilor Din casele lui Israel, Și le-a vorbit, în acest fel:
Dar dacă n-au să vă-nsoțească În luptă să vă sprijinească, Va trebui să îi luați Și între voi să-i așezați, În mijlocul poporului, În țara Canaanului.”
Moise – și-alăturea de el, Întreg poporul Israel – Cu împărați-aceștia doi, Ajuns-a de-a purtat război. Israeliți-au biruit, Iar țara lor a revenit O parte Rubeniților, Apoi alta Gadiților Și-n urmă, ultima bucată, În stăpânire a fost dată La jumătate dintre case Din seminția lui Manase.
De-asemenea, mai cuprindea Pământul pe care-l avea Ținutul Galaadului, Iar în continuarea lui, Ținutul Gheșuriților, Ținutul Macatiților, Tot muntele Hermonului Și țarina Basanului, Până la Salca, hăt în zare.
Căci cea de-a doua jumătate – Cu două seminții aflate Peste Iordan – au dobândit Pământul ce l-a stăpânit, Chiar de la Moise. Însă el, Leviților din Israel, Nu le-a lăsat, ca moștenire, Nici o moșie-n stăpânire.
Leviții, însă-n stăpânire, Nu au să aibă, în popor, Moșii, căci moștenirea lor E preoția Domnului În mijlocul poporului. Ruben și Gad au căpătat Pământ. Moșii, și-au mai luat Și jumătate dintre case, Din seminția lui Manase. Moise le-a dat în stăpânire, Bucata lor de moștenire – Așa precum ei au dorit – Peste Iordan, la răsărit.”
Fiii lui Ruben, cu Manase – Cu jumătate dintre case – Și cu cei ce erau din Gad, Se-ntoarseră în Galaad, În partea lor de moștenire, Dată de Moise-n stăpânire. Ei au lăsat, în urma lor, Pe al lui Israel popor, La Silo – în ținutul lui, Din țara Canaanului. Totul fusese împlinit, Așa precum Domnu-a dorit, Atuncea când de vorbă-a stat, Cu Moise și, porunci, i-a dat.
Iair, în urmă-i, a venit – Cel care fost-a Galaadit. Iair a fost judecător Peste-al lui Israel popor, Și două’șidoi de ani, a stat, În fruntea lui. A căpătat
Saul, pe David, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată, pe fiica mea cea mare – Cea cari Merab, drept nume, are – Am hotărât să ți-o dau ție De-acuma, spre a-ți fi soție. Un lucru vreau să împlinești: Cu vitejie să-mi slujești, Purtând războaiele pe care, Al nostru Dumnezeu le are.” În acest fel, Saul vorbea, Pentru că-n sinea lui gândea: „Nu vreau, mâna, pe el a-mi pune. Las Filistenii a-l răpune.”