15 De vă întoarceți înapoi, El are să îl lase-apoi, Pe Israel – cum bine știu – Să rătăcească în pustiu, Până când vor pieri cu toți: Bunici, părinți, copii, nepoți.”
Atunci, Azaria s-a dus La Asa și astfel i-a spus: „Ascultă Asa! Iar apoi, Iudei, să ascultați și voi! S-asculte și cei care vin Din ramura lui Beniamin! Dacă sunteți cu Dumnezeu, Și El va fi cu voi, mereu! Dacă aveți să-L căutați, Atuncea o să Îl aflați! Dar dacă o să-L părăsiți, Și El vă va lăsa, să știți!
Haldeii au să-ți ia – să știi – Nevestele și ai tăi fii. O pradă a Haldeilor Ai să ajungi. Din mâna lor, Nu vei avea nici o scăpare. Prins ai să fii de-acela care, În Babilon, e așezat Pe scaunul de împărat. Cetatea ta și acest loc Arse vor fi, apoi, cu foc.”
De Moise, s-au apropiat – Atuncea – ei și-au cuvântat: „Aste câmpii sunt potrivite, Pentru ocoalele de vite. Cetăți, mai vrem, să facem noi – Doar pentru pruncii noști’ – și-apoi,
În fundul mării. Lume, vai! Vai, pentru că tu multe ai, Prilejuri de păcătuire, Căci așa este a ta fire. Dar vai de acel om, prin care, Păcatul, drum, în lume-și are.
Dar săvârșești un lucru rău, Când îi aduci, fratelui tău, Atât de multă întristare, Pornind doar de la o mâncare. Prin acest lucru, dovedești, Că-n dragoste, tu nu mai ești! Nu-l nimici – te rog frumos – Pe-acela pentru cari, Hristos – Cum știi prea bine – a murit, Prin ceea ce tu ai gătit!
Ei au venit la Rubeniți, La întreg neamul de Gadiți Și la ceea ce mai rămase Din seminția lui Manase, Și-n felu-acesta au vorbit, Atuncea când i-au întâlnit: