Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 32:14 - Biblia în versuri 2014

14 Ca și părinții voștri-apoi, Văd eu, că vă purtați și voi. Ca niște păcătoși, voiți, Pe Dumnezeu, să Îl stârniți, Să Îi aprindeți, în ăst fel, Mânia, peste Israel.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Și iată că acum vă ridicați voi, copii de păcătoși, și luați locul părinților voștri ca să aprindeți și mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Constat că acum și voi – copiii acelor păcătoși – veniți să luați locul părinților voștri, ca să provocați și mai mult mânia lui Iahve împotriva lui Israel!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Și iată că voi vă ridicați după părinții voștri, urmași de oameni păcătoși, ca să sporiți și mai mult mânia Domnului împotriva lui Israél.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Și iată că voi luați locul părinților voștri, ca niște odrasle de oameni păcătoși, ca să faceți pe Domnul să Se aprindă și mai tare de mânie împotriva lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și iată voi v‐ați sculat în locul părinților voștri, urmași de oameni păcătoși, ca să măriți și mai mult focul mâniei Domnului împotriva lui Israel.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 32:14
19 Mawu Ofanana  

Avea o sută și treizeci De ani, Adam, când a primit Un fiu, ce-i semăna leit;


Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!


Ei ziseră oștenilor: „Grabnic, dați drumul robilor! Să nu-i aduceți printre noi, Pe prinși-aceștia de război! Față de Domnul, vinovați Suntem, și vreți s-adăugați Alte păcate – negreșit – La cele ce le-am săvârșit! A Domnului mânie-aprinsă, E peste Israel întinsă.”


Preotul Ezra s-a sculat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată că ați păcătuit, Atuncea când v-ați însoțit Cu fetele străinilor, Iar pe-al lui Israel popor, L-ați făcut și mai vinovat, Pentru că nu L-ați ascultat Pe-Acela care e, mereu, Al lui Israel Dumnezeu.


Dar oare, nu la fel făceau Părinții voștri, când trăiau, Stârnind mânia Domnului, Peste întreg poporul Lui? Acuma, la Ierusalim, Voi vreți, la fel, ca să pățim? Prin răul ce îl faceți voi, O să abateți, peste noi – Din nou – mânia Domnului, Căci pângăriți Sabatul Lui!”


Dintr-o ființă necurată Ieși-va oare-un om curat?


Necredincioși se dovedeau, Precum părinții lor erau. Ca și un arc înșelător, L-au părăsit pe Domnul lor.


Vai ție, neam nenorocit, Popor rău și nelegiuit, Sămânță de copii stricați Și de păcate încărcați! Pe Domnul, ei L-au părăsit, Pentru că L-au disprețuit, Întorcând spatele la Cel Cari îi e Sfânt, lui Israel…”


De cine, voi toți – la un loc – Credeți dar, că vă bateți joc? În contra cui, deschideți voi Gura, scoțând limba apoi? Nu sunteți voi, feciorii lui, Adică ai păcatului? Nu sunteți o sămânță care Obârșia-n minciună-și are?


Dar împotrivă-Mi – negreșit – Și fiii lor s-au răzvrătit. Nu Mi-au păzit poruncile Și nu Mi-au ținut legile. Ce-am rânduit, nu au urmat. Sabatele Mi le-au călcat, S-au răzvrătit cât au putut Și să priceapă nu au vrut Că doar păzind legile Mele, Omul poate trăi prin ele. Atunci, am vrut ca, în pustie, Să le trimit a Mea mânie, Cu care să îi pedepsesc Și-apoi pe toți să-i nimicesc.


De vă întoarceți înapoi, El are să îl lase-apoi, Pe Israel – cum bine știu – Să rătăcească în pustiu, Până când vor pieri cu toți: Bunici, părinți, copii, nepoți.”


Prin asta, mărturie dați, Că fapta lor, o-ncuviințați. Ei, pe proroci, i-au nimicit, Iar voi, morminte, le-ați zidit!


De când vă știu, necontenit, În contra Lui, v-ați răzvrătit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa