Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 31:54 - Biblia în versuri 2014

54 Moise, precum și Eleazar, Primiră-atuncea acel dar, Din partea căpitanilor Și-apoi au dus aurul lor, În cortul întâlnirii, unde Doar ei, numai, puteau pătrunde, Și l-au lăsat, în acest fel, Ca amintire-n Israel, Pus înaintea Domnului, Pentru întreg poporul Lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

54 Moise și preotul Elazar au acceptat aurul adus de conducătorii peste mii și conducătorii peste sute și l-au adus în Cortul Întâlnirii ca o aducere-aminte pentru fiii lui Israel înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

54 Moise și preotul Elazar au fost de acord să primească aurul adus de conducătorii miilor și ai sutelor de soldați. Ei l-au adus în cortul Întâlnirii, ca o amintire pentru israelieni înaintea lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

54 Moise și preotul Eleazár au luat aurul de la căpeteniile peste o mie și peste o sută și l-au adus în cortul întâlnirii, ca memorial pentru fiii lui Israél înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

54 Moise și preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie și de la căpeteniile peste o sută și l-au adus în cortul întâlnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

54 Și Moise și Eleazar preotul au luat aurul de la mai marii peste mii și peste sute și l‐au adus în cortul întâlnirii, ca amintire pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 31:54
12 Mawu Ofanana  

Și al lui Abișua, dar Și al lui Fineas, Eleazar, Și-al lui Aron – într-un sfârșit – Cari mare preot s-a vădit.


Doamne, nu nouă să ne dai Slavă, ci Numelui ce-L ai, Pentru credincioșia-Ți mare Și nesfârșita-Ți îndurare!


De-aceea, trâmbițe voi pune – Necontenit – ca să răsune, Spre-a aminti la fiecare, De bunătatea Ta cea mare! Cu ele, fi-va lăudată Dreptatea Ta, cea minunată!


De-aceea, printre neamuri, eu Te laud Doamne, tot mereu, Iar Numele Tău Cel slăvit, Îl voi cânta, necontenit.


Pe umerii efodului, Aceste pietre să le pui, Pentru aducere aminte. Aron le va purta-nainte – La Domnul – pe umerii lui – Pe umerii efodului – Să-I amintească-n acest fel, De toți fiii lui Israel.


Ai să aduni, în acest fel, De la fiii lui Israel, Argintul dat de fiecare, Pentru a lor răscumpărare. Argintul ce îl dobândești, Va trebui să-l folosești Doar pentru slujba cortului, Fiind – în fața Domnului – Pentru-al lui Israel popor, Semnul răscumpărării lor.”


Cununi, atunci, vor mai avea Helem, Iedaia, Tobia, Precum și Hen, acel pe care, Țefania, fecior, îl are. Ăst fapt rămâne, peste fire, Drept un moment de amintire Căci o să-și aibă locul lui, Apoi, în Templul Domnului.


Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.


Pe-o pâine, mâinile, Și-a pus Și, mulțumire, a adus, Lui Dumnezeu. Apoi, o frânse Și, ucenicilor, o-ntinse, Zicând: „Acesta-i trupul Meu, Și, pentru voi, se dă. Mereu, Acest lucru, să-l săvârșiți, Ca astfel, să Mă pomeniți.”


„Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit.


Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa