Numeri 31:30 - Biblia în versuri 201430 Apoi, din jumătatea care Revine pentru adunare, Ai să iei una, la cincizeci, Adică tu vei lua deci, Câte-o bucată dintre boi, Din oameni, din măgari sau oi, Sau din oricare dobitoc Care se află-n acel loc. Partea ce-o iei de la popor, Tu să o dai Leviților Aflați în slujba Domnului, Având în pază, cortul Lui.” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească30 Din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel, să iei câte unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din vite, din măgari, din oi sau orice alte animale, și apoi să le dai leviților care au obligația să aibă grijă de Tabernaculul Domnului“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201830 Din cealaltă jumătate care revine poporului, să alegi câte unul din fiecare cincizeci: dintre oameni, dintre boi, dintre măgari, dintre oi, dintre țapi sau orice alt animal. Pe acestea să le dai leviților care sunt responsabili de Tabernacolul lui Iahve.” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202030 Din jumătatea cuvenită fiiilor lui Israél să iei unul din cincizeci, dintre oameni, dintre vite, dintre măgari și dintre oi, din toate animalele! Să le dai levíților care păzesc cele ce sunt de păzit în sanctuarul Domnului!”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu30 Și din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din boi, măgari și oi, din orice dobitoc, și să le dai leviților care păzesc cortul Domnului.” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193130 Și din jumătatea copiilor lui Israel să iei o parte din cincizeci, din oameni, din boi, din măgari și din oi, din orice dobitoace și să le dai leviților care păzesc cele de păzit ale locașului Domnului. Onani mutuwo |
De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.
Din ziua ‘ceea, neamul lor Ajunse-a fi-ntrebuințat Doar pentru-al lemnelor tăiat Și pentru-a scoate apa care, A lui Israel adunare, Neîncetat, o folosea. Lemne duceau, de-asemenea, Pentru altarul Domnului, Cu apa necesară lui. Ei le cărau – bine-nțeles – În locul care-a fost ales Pentru altar, de Dumnezeu; Aceasta fac și azi, mereu.