Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 31:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Pe al lui Israel popor, Contra Madianiților, Să îl răzbuni. Apoi, să știi Că tu, urmează, ca să fii, La neamul tău, adăugat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Răzbună-i pe fiii lui Israel împotriva midianiților. După aceea vei fi adăugat la poporul tău“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Răzbună-i pe israelieni împotriva midianiților; apoi vei fi adăugat la (aceia din) poporul tău (care au murit).”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Răzbună-i pe fiii lui Israél împotriva madianíților! După aceea vei fi adăugat la poporul tău”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiților, apoi vei fi adăugat la poporul tău.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiților; după aceea vei fi adăugat la poporul tău.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 31:2
30 Mawu Ofanana  

Tu vei pleca – așa să știi – Să dormi cu-ai tăi părinți, în pace. Până atunci însă, voi face Să ai o viață împlinită Și-o bătrânețe fericită.


Iar Ismael trăit-a deci, Exact o sută și treizeci Și șapte ani. El i-a-mplinit, Când, de pe lume, s-a sfârșit.


Sătul de zile, fericit Că toate le-a făcut cu rost, S-a stins din viață și a fost, La neamul său, adăugat.


În Madian, pe-atunci, ședea Un preot; șapte fete-avea, Iar fiicele lui au venit, Apă să ia, căci au voit S-adape turma ce-o aveau.


De-aceea, iată ce a spus Domnul oștirilor, Cel pus A fi Puternicul pe care Neamul lui Israel Îl are: „Ah! Iată – fără îndoială – Eu le voi cere socoteală, Celor cari sunt vrăjmași ai Mei Și Mă voi răzbuna pe ei!


Domnul este un Dumnezeu Gelos, răzbunător, mereu. El Se răzbună și se știe Precum că e plin de mânie. El se răzbună pe cei care Vrăjmași Îi sunt și-Și ține tare Mâna, pe cei ce se vădesc Cum că I se împotrivesc.


„Aron va fi adăugat, Lângă ai săi” – Domnul a zis. „În țara care am promis Că o voi da lui Israel, Nu va putea să intre el, Pentru că v-ați împotrivit Poruncilor ce le-ați primit Când la Meriba ați șezut Și n-ați făcut ce v-am cerut.


Pe-Aron, îl vei fi dezbrăcat, Apoi, de ale lui veșminte, Cari – precum știi – sunt straie sfinte. După ce iei hainele-acele, Pe-al său fiu, să-l gătești, cu ele. Cu haina sfântă, așadar, Ai să-l îmbraci, pe Eleazar. Aron, pe vârful muntelui, Va trece la poporul lui, Căci el, acolo, bunăoară, Să știi că trebuie să moară.”


În vremea ‘ceea, Israel Sta la Sitim. Poporu-acel A început – precum se știe – Să se de deie la curvie, Cu fetele Moabului.


Atunci, iată că un bărbat, De-al lui Israel, a luat O fată care se trăgea Din Madian. Apoi, cu ea, El s-a întors la frații lui, În mijlocul poporului, Sub ai lui Moise ochi, mirați, În văzul celor cari aflați Erau, la ușa cortului, Plângând în fața Domnului.


Te las, numai să o privești, Pentru că-n ea, n-ai să pășești. La fel precum s-a întâmplat Cu-Aron, vei fi adăugat – În urmă – la poporul tău;


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Moise, atunci, a cuvântat, Către popor: „Să înarmați, Din al vost’ rând, niște bărbați, Ca să ne facem o oștire, Să ducem la îndeplinire – Prin ei – porunca Domnului, În contra Madianului. Să mergem împotriva lor, Să-l răzbunăm pe-al nost’ popor.


Căci fi-vor zile de măcel, De răzbunare, iar ce-i scris – Ceea ce prin Scripturi s-a zis – Se va-mplini atunci. De toate


Așa cum fost-a rânduit De Domnul, David a slujit Celor din vremea sa. Apoi, El a murit și, înapoi, Pământului, fusese dat. Lângă părinți, înmormântat, A fost cuprins de putrezire.


Deci, prea iubiților mei frați, Voi, singuri, nu vă răzbunați; Ci să-L lăsați pe Dumnezeu Să Se răzbune, căci, mereu, El va trimite-a Sa mânie, Exact așa după cum scrie: „Doar Eu am drept de răzbunare Și dăruiesc la fiecare, Câte-o răsplată, pe măsură” – Ne spune Domnul, prin Scriptură.


Să știi că orice dregător Este un simplu slujitor Al Domnului, pus, pentru tine – Adică pentru al tău bine. Dacă faci rău, de bună seamă, Tu trebuie ca să ai teamă, Căci nu degeaba – vei vedea – Că el își poartă sabia. El este-n slujba Domnului, Iar printre sarcinile lui, Se află și cea cari impune Că trebuie să Îl răzbune Și, de asemeni, pedepsește Pe cel ce, rele, săvârșește.


Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”


Peste Iordan, nu voi putea A trece. Eu voi rămânea Aici – în acest loc – să mor. Dar al lui Israel popor, Va trece-n țara ‘ceea bună Pe care are s-o supună.


Urmați, vă rog, îndemnul meu, Și, vicleșug, să n-arătați – Sau nedreptate – între frați, Pentru că Domnul pedepsește, Pe-acela care săvârșește Aceste lucruri, negreșit, Așa cum v-am adeverit.


Într-adevăr, bine știm noi, Cine e Cel care a zis – Căci, în Scriptură, este scris – Că „Răzbunarea e a Mea. Eu sunt Cel care o să dea, La fiecare, o răsplată”; În altă parte, se arată Că „Domnul e judecătorul, Și Își va judeca poporul”.


„Te bucură cerule-acum, Și voi, apostolii, precum Și voi cei sfinți! Alături lor, Vă bucurați prorocilor! Căci Dumnezeu – cum ați văzut – Dreptate-acuma, v-a făcut Și a adus vremea lăsată, Pentru această judecată.”


Căci judecățile rostite, De Dumnezeu, sunt dovedite A fi, mereu, adevărate, Făcute numai cu dreptate. Iată că El a judecat, Pe curva care a stricat Pământul, cu curvia ei Și-apoi, i-a răzbunat pe-acei Care-I sunt robi, căci s-a vărsat Sângele lor, nevinovat,”


Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”


Poporu-ntreg a lăudat Puterea mare-a lui Dagon, Când l-a văzut, prins, pe Samson: „Iată-l pe cel ce pustia Țara și care ne-nmulțea Numărul morților! Acum, Nare putere, nicidecum, Căci domnul nostru ne-a scăpat De el, și-n mâini ni l-a lăsat. Domnul Dagon ne-a izbăvit, De cel care ne-a prigonit.”


Oamenii ce l-au însoțit Pe Iosua – într-un sfârșit – S-au stins, de-a lungul anilor, Mergând lângă părinții lor. În locul lor, s-au ridicat Alții, dar cei care-au urmat, Pe Domnul, nu L-au cunoscut. Oameni-aceia n-au știut Ceea ce-nfăptuise El, Pentru întregul Israel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa