18 Pruncii, de parte femeiască, Să îi lăsați ca să trăiască. De-asemenea lăsați apoi, A fi în viață – pentru voi – Fetele cari nu s-au culcat, Nicicând, pe lume, cu-n bărbat.”
Căci toate neamurile care Se află-n lume, mai apoi Îi vor aduce înapoi, În țara moștenirii lor, Iar al lui Israel popor, Asupra lor, va stăpâni, Atunci când iarăși va veni, În țara Domnului, că toată Suflarea, roabă îi e dată. Robi îi vor fi aceia care L-au apăsat fără-ncetare. Stăpân va fi el, negreșit, Peste cei cari l-au asuprit.
„Iar voi, aici, să vă opriți! În acest loc să poposiți, O săptămână. Nimenea, În tabără, nu va avea Voie să intre! Deci să știți Că trebuie, curați, să fiți. Cei ce-au ucis ori au atins – Fără să vrea sau înadins – Un mort, aici au să rămână – Acuma – timp de-o săptămână! A treia zi, vă dau de știre Că se va face curățire. A șaptea zi, la fel. Apoi, Pe cei ce i-ați luat cu voi, Va trebui să-i curățiți, Spre-a fi în tabără primiți.
Nevestele doar, le vei ține – Copii și vite – pentru tine. Vei mai lua prăzile-aflate, Cu tot ce va mai fi-n cetate. O să mănânce-al tău popor – Atunci – prada vrăjmașilor, Pe care, Domnul va avea, În a ta mână, să îi dea.