12 „A cincisprezecea zi apoi – A luni-a șaptea – pentru voi, Va-ncepe-o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare, Și nimenea nu va putea Lucru de slugă-a face-n ea; Iar sărbătoarea, să se știe Că șapte zile o să ție, Pentru cinstirea Domnului.
12 În a cincisprezecea zi a lunii a șaptea să aveți o adunare sfântă. Să nu faceți nicio muncă obișnuită în timpul ei. Să țineți o sărbătoare în cinstea Domnului timp de șapte zile.
12 În a cincisprezecea zi din a șaptea lună, să aveți o adunare sfântă. Atunci să nu faceți nicio muncă specifică celorlalte zile. Astfel să aveți o sărbătoare în cinstea lui Iahve. Ea să dureze șapte zile.
12 În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, să aveți o convocare sfântă! Să nu faceți nicio lucrare servilă! Să faceți o sărbătoare pentru Domnul timp de șapte zile!
12 În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, să aveți o adunare sfântă; atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă. Să prăznuiți o sărbătoare în cinstea Domnului timp de șapte zile.
12 Și în ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, să aveți o adunare sfântă; să nu faceți niciun lucru de muncă și să serbați o sărbătoare pentru Domnul șapte zile.
A rânduit și o serbare, În luna-a opta, când apare A cincisprezecea zi. Prin ea, El căutase a avea O sărbătoare-asemuită Cu cea, în Iuda, prăznuită. La sărbătoarea lui, drept dar, Se-aduceau jertfe pe altar. Iată dar, ce făcuse el, Ca să se-aducă, la Betel, Jertfe, vițeilor turnați Din aur. Fost-au așezați Preoți apoi, în număr mare, Pe înălțimile pe care Ieroboam le-a ridicat.
A corturilor sărbătoare, A prăznuit-o fiecare, Așa după cum se cerea – Cum se scrisese despre ea – Și-arderi de tot au dăruit, După cum fost-a poruncit Că trebuie ca să se dea În fiecare zi, din ea.
În cartea Legii au găsit Că Dumnezeu a poruncit, Prin Moise, fiilor pe care Neamul lui Israel îi are, În corturi doar, să locuiască, Atunci când au să prăznuiască Acele sărbători cerute A șaptea lună-a fi ținute.
Din cartea Legii s-a citit, Din prima zi când s-a văzut Că sărbătoarea a-nceput, Și până când ea s-a sfârșit. O săptămână-au prăznuit A corturilor sărbătoare Și-apoi, o sfântă adunare, A opta zi, ei au ținut, Așa precum a fost cerut.
Urmează altă sărbătoare – A secerișului – în care Va trebui să prăznuiești Recolta ce o dobândești Întâi, din lucrul câmpului, Din roadele pământului. Deci sărbătoarea roadelor – Adică a strângerii lor – Să știi că se sărbătorește Atunci când anul se sfârșește – Când strânge-vei rodul bogat, Pe care câmpul ți l-a dat.
A săptămânilor serbare, Voiesc s-o țină, fiecare. O altă sărbătoare-apoi, Pe care-o veți mai ține voi, E-a roadelor pământului, La seceratul grâului; Iar sărbătoarea roadelor S-o țineți la culesul lor, Deci la sfârșitul anului.
A cinșpea zi de sărbătoare Din cea de-a șaptea lună, are, Aceeași jertfă, să dea el, O săptămână. În ăst fel, Va da jertfele cu menire De jertfe pentru ispășire, Jertfele care se socot A fi drept ardere de tot, Precum și-aceleași jertfe care Vor fi drept daruri de mâncare. Pe lângă-acestea, va fi dat Darul din untdelemn luat.”
„În prima zi, voiesc apoi – A luni-a șaptea – pentru voi, Să fie-o sărbătoare mare. Veți ține-o sfântă adunare Și nimenea nu va putea, Lucrări de slugă-a face-n ea.
S-aduceți, înaintea Lui, O ardere de tot apoi. Iată dar cum veți face voi. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită – Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut – Cuprinde-va treișpe viței Și doi berbeci și șapte miei Fără cusur, de cari, se știe Că trebuiesc, de-un an, să fie.
Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.