21 Lui Eleazar, spune-i astfel: „Te rog, întreabă, pentru el – Ca nu cumva, noi să greșim – De judecata lui Urim Care-i ‘naintea Domnului, Ca să urmăm porunca Lui.” Iar Iosua – și-apoi cu el, Întreg poporul Israel – Are să iasă așadar, Cum porunci-va Eleazar; Și vor intra-n același fel, Atunci când poruncește el.”
21 Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el, înaintea Domnului, decizia lui Urim. La porunca lui, Iosua împreună cu toți fiii lui Israel, toată comunitatea, vor trebui să iasă și, la porunca lui, vor trebui să intre.
21 Să stea înaintea preotului Elazar; iar acesta să întrebe, consultând pentru el decizia lui Urim înaintea lui Iahve. Conform poruncii lui Elazar, Iosua împreună cu toți israelienii – adică toată adunarea – trebuie să iasă și să intre. Totul se va face în acord cu porunca lui!”
21 El să stea înaintea lui Eleazár, preotul, care să întrebe pentru el prin judecata Urím, înaintea Domnului: după cuvântul lui să iasă și după cuvântul lui să intre el și toți fiii lui Israél și toată adunarea!”.
21 Să se înfățișeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului, și Iosua, toți copiii lui Israel, împreună cu el, și toată adunarea să iasă după porunca lui Eleazar și să intre după porunca lui.”
21 Și el să stea înaintea lui Eleazar, preotul, care să întrebe pentru el prin judecata lui Urim înaintea Domnului: după cuvântul lui să iasă și după cuvântul lui să intre, el și toți copiii lui Israel cu el, toată adunarea.
Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”
Astfel, cel ce-a fost așezat Drept dregător, nu i-a lăsat Ca – de atuncea înainte – Să mai mănânce lucruri sfinte, Până când unul din preoți Avea să-ntrebe, pentru toți – Ca să se știe – pe Urim Și de asemeni, pe Tumim.
Astfel, cel ce-a fost așezat Drept dregător, nu i-a lăsat Ca – de atuncea înainte – Să mai mănânce lucruri sfinte, Până când unul din preoți Avea să-ntrebe, pentru toți – Ca să se știe – pe Urim Și de asemeni pe Tumim.
Pe-al judecății sfânt pieptar, Când ai să-l faci, vei pune dar, Și o măsură de Urim, Însă și una de Tunim. (Iată cum se traduc aceste: „Tunim”, „Desăvârșire” este; Pentru „Urim” e potrivit „Lumină” a fi tălmăcit.) De câte ori va fi intrat, În cort, Aron va fi purtat Această judecată-n el, A fiilor lui Israel. Pe inimă, o va purta, La Domnu-n față, când va sta.
Iată că preotu-i cel care Știința-n paza lui o are. De-aceea, doar din a lui gură, Mereu, se-așteaptă-nvățătură, Căci el este un sol pe care Domnul oștirilor îl are.
El o să meargă-n fruntea lor Și va conduce ăst popor; El o să-l poată scoate-afară, Sau îl va duce iar, în țară, Să nu pară acest popor, Ca niște oi, fără păstor.”
Moise, întocmai, a-mplinit Ceea ce Domnu-a poruncit. Pe Iosua, el l-a chemat Și-n urmă, l-a înfățișat La Eleazar, preotul mare, Și la întreaga adunare.
Chiar Dumnezeu te va petrece De-acuma. Înaintea ta – În frunte – al tău Domn va sta. Pe neamurile care sânt În țara ta – pe-al tău pământ – Domnul o să le nimicească Și-n urmă, o să-ți dăruiască Țara aceea-n stăpânire, Ca să îți fie moștenire.
El despre Levi-a zis: „Tumim Și totodată și urim, Încredințați – acuma – sânt, În grijă la bărbatul sfânt – La cel cari fost-a ispitit Pe când la Masa s-a găsit, Pe care apoi, Tu l-ai certat Când la Meriba Te-ai aflat.”
Când al lui Israel popor N-a mai avut conducător – Pentru că Iosua murise – La Domnul, el s-a dus și zise: „Doamne, pe cine, dintre noi, Ai să-l alegi să meargă-apoi, În țara Canaaniților, Să lupte cu acel popor?”
Au mers, în urmă, la Betel, Și-n fața Domnului au stat – Acolo – și L-au întrebat: „Cine să plece, dintre noi, Ca să înceapă ăst război, Cu Beniamin?” Domnul a spus: „Iată că Iuda va fi pus Să meargă, primul, dintre voi, Ca să pornească ăst război.”
În fața Domnului au stat Și-au plâns, până s-a înserat. Apoi, cu Domnul au vorbit Și-L întrebară, la sfârșit: „Mai trebuie să ducem noi, Cu Beniamin, acest război?” Domnul a zis, poporului: „Suiți-vă-mpotriva lui.”
Când Saul încă mai vorbea Cu preotul, zarva creștea În rândul Filistenilor, Și se-ntărea zgomotul lor. Saul, la preot, a strigat: „Îți trage mâna, imediat!”
Saul, în fața Domnului S-a dus să ceară sfatul Lui. Dar Domnul nu l-a ascultat Și nici răspunsuri nu i-a dat. Prin vise, El nu i-a vorbit, Nici prin Urim nu l-a vestit, Nici prin proroci nu l-a-nștiințat.
Pe-Abiatar – preotul care, Pe-Ahimelec, părinte-l are – La sine-ndată, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Adu-mi efodul!” El s-a dus După efod și l-a adus.