Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 27:18 - Biblia în versuri 2014

18 Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că Eu l-am rânduit Pe Iosua, fiul lui Nun. Ia-l lângă tine, căci îți spun Că e un om în care Eu O parte-am pus, din Duhul Meu. Tu, mâna doar, să îți așezi,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Domnul i-a zis lui Moise: ‒ Ia-l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul, și pune-ți mâna peste el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Iahve i-a zis lui Moise: „Ia-l pe Iosua – fiul lui Nun – (un) bărbat în care este Spiritul Meu; și să îți pui mâna peste el.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Domnul i-a zis lui Moise: „Ia-l pe Iósue, fiul lui Nun, bărbat cu duh în el, și pune-ți mâna peste el!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Domnul a zis lui Moise: „Ia-ți pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, și să-ți pui mâna peste el.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și Domnul a zis lui Moise: Ia pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul, și pune‐ți mâna peste el,

Onani mutuwo Koperani




Numeri 27:18
32 Mawu Ofanana  

A zis dar, slujitorilor: „Ce spuneți, oare, domnilor? Asemenea lui Iosif – om – Noi, credeți, că mai găsi-vom?! Nu vom găsi altul la fel, Cu Duhul Domnului, în el!”


Nun, spre sfârșit se întrupează, Iar apoi Iosua urmează.


Moise – pe Iosua – îndată, La sine, grabnic, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Să îți alegi niște bărbați Și-apoi, să ieși ca să te bați Cu Amalec și oastea lui. Mâine, pe vârful dealului, În zori de zi, voi merge eu. Cu mine, al lui Dumnezeu Toiag, atunci, îl voi avea Și n-am să-l las din mâna mea.”


Aflat-am despre tine – iată – Că ai un duh, precum vădeau Doar dumnezeii sfinți că au. Pricepere ai căpătat; Lumini, în tine-ai adunat Și-o-nțelepciune dovedită Că este nemaipomenită.


Acolo, am să Mă pogor Și-ți voi vorbi, în fața lor. Atunci când vei veni la Mine, Din duhul care-i peste tine, Îți iau o parte, după care, Voi pune peste fiecare, Din acel duh, și vor purta Cu toți-apoi, sarcina ta.


Aceștia sunt, precum se știe, Bărbații care-au fost aleși Și care-n urmă-au fost trimeși Să iscodească-n Canaan, Așa cum Domnu-avuse-n plan. Lui Hosea, Moise i-a schimbat Numele-apoi: el l-a chemat Iosua, pe-al lui Nun fecior, Din neamul Efratiților.


Din Efraim, Hosea venea – Pe Nun, el, tată, îl avea.


Mâna, și-a pus asupra lui – După porunca Domnului – În văzul tuturor și-atunci – Față de toți – i-a dat porunci.


Cel cari, de Domnul, e trimis, Spune ceea ce El I-a zis. Doar adevăr, are în gură, Căci Domnul nu-i dă, cu măsură, Din Duhul Sfânt. El Îl iubește


Ei au postit și s-au rugat, Iar după ce și-au așezat, Toți, mâinile, peste cei doi, I-au învoit să plece-apoi.


Când Pavel, mâinile, și-a pus, Asupra lor, Duhul Cel Sfânt, Din cer, venit-a pe pământ Și, peste ei, S-a așezat. Cu toți au început, de-ndat’, În alte limbi, ca să vorbească Și-asemenea, să prorocească.


Alegeți dar, șapte bărbați Din rândul vost’ – bine văzuți De toți – de Duhul Sfânt umpluți, Precum și de înțelepciune, Și pe aceștia îi veți pune Să facă astă slujbă-apoi. Așa e bine, pentru voi.


Au fost, apoi, și-nfățișați Apostolilor, după care, Aceștia, peste fiecare, Mâinile, și le-au așezat Și, rugăciuni, au înălțat.


Domnul, precum o știți prea bine, S-a supărat chiar și pe mine Din vina voastră și a zis: „În țara ce vi s-a promis, De-acum, nici tu nu vei putea, S-ajungi ca să pătrunzi în ea.


În vremea ‘ceea, l-am chemat, Pe Iosua și-am cuvântat: „Iată, ai tăi ochi au văzut, Ceea ce Domnul a făcut, Cu împărați-aceștia doi. La fel va face, pentru voi, Mereu, și cu alți împărați, În contra cărora luptați.


Lui Iosua, porunci, să-i dai Și tot mereu, grijă să ai Să-l întărești, pentru că el Ales este, a fi acel Care va sta în fruntea lui – Adică a poporului – Și o să aibă drept menire, Ca să-i dea țara-n stăpânire. Tu – țara – doar o vei vedea, Dar n-ai să poți intra în ea.”


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „E pe sfârșite a ta cale, Căci vine clipa morții tale. Ceasul ți s-a apropiat. Cheamă-l pe Iosua, de-ndat’, Și-nfățișați-vă-amândoi, În cortul întâlniri-apoi. Acolo, am să-ți dau atunci, Când vei veni, alte porunci.” Moise și Iosua s-au dus – Așa cum Dumnezeu a spus – Și-n cort, ei s-au înfățișat.


Domnul, apoi, iar a vorbit Și iată ce i-a poruncit, Lui Iosua, fiul lui Nun: „Ascultă bine ce-am să-ți spun: Te-mbărbătează, te-ntărește, Că tu ești cel ce trebuiește Ca să conducă ăst popor – Cum le-am jurat, părinților Acestui neam, demult, odată – În țara ce îi va fi dată. Să nu te temi! Tare, te ține! Eu Însumi am să fiu cu tine.”


Chiar Dumnezeu te va petrece De-acuma. Înaintea ta – În frunte – al tău Domn va sta. Pe neamurile care sânt În țara ta – pe-al tău pământ – Domnul o să le nimicească Și-n urmă, o să-ți dăruiască Țara aceea-n stăpânire, Ca să îți fie moștenire.


Iosua – al lui Nun fecior – Era în fruntea tuturor. Fusese plin de-nțelepciune, Pentru că apucase-a-și pune, Mâinile, Moise, peste el. Astfel, întregul Israel, În jurul său s-a adunat Și-apoi, de el, a ascultat, Făcând dar totul potrivit Poruncilor ce le-a primit Moise, din partea Domnului, Ca să le dea, poporului.


Nepăsător, tu nu te ține, De darul ce-i aflat în tine Și care, dat îți este ție – După cum știi – prin prorocie, Când a prezbiterilor ceată, Stând laolaltă adunată, A socotit că este bine Să-și pună mâinile, pe tine.


Să nu te-areți grăbit, din fire, Când, mâinile, pe cineva, Ți le așezi, ca nu cumva, Părtaș dar, să te pomenești, Că, la al său păcat, tu ești. Pe tine însuți, ne-ncetat – Te rog – păzește-te curat.


A-nvățăturii cari, mereu, Despre botezuri doar, ne spune, Cum trebuie mâinile-a pune, Despre-nvierea morților Și judecata tuturor.


În toate, ascultăm, de tine, Așa după cum știi prea bine Că și de Moise-am ascultat. Doar Domnul tău, neîncetat Să te-nsoțească negreșit, Cum și pe Moise l-a-nsoțit!


Cu Duhul Domnului, de-ndat’, Fusese Iefta îmbrăcat. Galaadu-ntreg l-a străbătut, Iar din Manase, a trecut, La Mițpe și s-a repezit Să bată neamul Amonit.


De Duhul Domnului umbrit, Mereu fusese Otniel Și a ajuns în Israel, Să fie pus judecător. El a condus al său popor, În luptele ce s-au purtat Cu acel mare împărat Care, atunci, împărățea Peste Mesopotamia Și cari era – după cum știm – Chemat Cușan-Rișeataim. Poporul l-a învins pe-acel Stăpânitor, sub Otniel.


Un slujitor a cuvântat: „Eu cred că omul căutat, Îmi este bine cunoscut. Știe să cânte. L-am văzut Că este tânăr și voinic. Este războinic. Ce să zic? Vorbește bine și frumos; La chip, el este arătos Și-apoi să știi că Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu. El este fiul cel pe care, Isai – din Betleem – îl are.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa