Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 26:11 - Biblia în versuri 2014

11 Fiii lui Core au pierit, Atunci când și el a murit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Fiii lui Korah n-au murit atunci.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Fiii lui Corah nu au murit atunci (odată cu el).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Fiii lui Córe n-au murit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Fiii lui Core n-au murit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Dar copiii lui Core n‐au murit.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 26:11
19 Mawu Ofanana  

Pe-Amaria, drept fiu, îl are. La rândul lui, Amaria, Pe Ahitub, fiu, îl avea.


Șalum apoi – acela care, Pe Core, drept părinte-l are, Pe Ebiasaf și totodată Pe Core îl mai are tată – Cu frații săi și toți ai lor, Fac spița Coreiților, Cu slujbă-n fața cortului, Drept păzitori ai pragului. Ai lor părinți se dovedeau A fi acei care păzeau Intrarea taberei pe care, Domnul lui Israel o are.


Așa cum cerbul își dorește Izvorul ce îl răcorește, Așa Te vrea sufletul meu, Pe Tine, al meu Dumnezeu!


O Doamne, noi am auzit – Și-ai noști’ părinți ne-au povestit Lucrările ce le-ai făcut, În vremile care-au trecut.


Iată cuvinte minunate Ce sunt de farmec încărcate. În inimă îmi clocotesc, Făcându-mă ca să vorbesc: „Lucrarea mea s-a înălțat Spre laudă, pentru-mpărat!” Ca pana unui scriitor – Deprins cu jocul vorbelor – Ce iscusință a vădit, Să-mi fie limba, negreșit!


Sprijin și adăpost, mereu, Ne este-al nostru Dumnezeu, Căci ajutor e pentru noi, Ce nu lipsește în nevoi.


Bateți din palme voi, popoare, Și înălțați, fără-ncetare, Mari strigăte de bucurie Și chiote de veselie, Spre-Acela care e mereu, Adervăratul Dumnezeu!


Mare e Domnul, ne-ncetat. Mereu El este lăudat De cei care-n cetate sânt, Aflați pe muntele Său sfânt


Popoarelor, să ascultați, Iar voi aminte să luați – Voi cari în lume locuiți – În orice stare vă găsiți.


Domnul vorbește! Dumnezeu Cheamă pământul, tot mereu, De la ivirea soarelui Și pân’ la asfințitul lui.


Mergând apoi pe-al spiței fir, Iată și al lui Core șir: Asir, Elcana și-a urmat Abiasaf. Ei au format Astfel, o ramură a lor: Familia Coriților.


Atunci, întreaga adunare A părăsit locul în care Core ședea. S-au depărtat Și de Datan și l-au lăsat Singur pe Abiram. Cei doi – Datan și Abiram – apoi, Din cort, afară, au ieșit. Nevestele i-au însoțit Îndată, cu copiii lor. La ușile corturilor, Cu toții, ei s-au adunat,


Pământul, gura, și-a deschis Și i-a-nghițit pe toți, îndată. Ceata, de Core adunată, A fost, de-asemeni, înghițită, Precum și-averea dobândită De oamenii aceia trei Și de cei care-au fost cu ei.


De vii, cu tot avutul lor, De locuința morților, Au fost, atuncea, înghițiți Oameni-acei și nimiciți, Din mijlocul copiilor Lui Israel. Din jurul lor,


Și-a zis: „Vedea-vom cine-i sfânt, Căci mâine-n fața Domnului, Vom ști cu toți care-s ai Lui. Aceia numai vor putea, De El, de-a se apropia, Pentru că-i lesne de-nțeles Căci cei pe care i-a ales Îngăduință vor avea, De El, de-a se apropia.


Fiii lui Simeon, luați Și pe familii așezați: Din Nemuel, vine-un popor – Cel al Nemueliților; Apoi, aceia care vin, Din cel care-i chemat Iamin, Sunt neamul Iaminiților. Familia Iachiniților, De la Iachin, a provenit;


Să v-amintiți cu toți, mereu, De tot ceea ce Dumnezeu, În fața voastră, a făcut, Când prin pustie ați trecut. Voi, de Datan, să v-amintiți Și de-Abiram – pe care-i știți Că fii lui Eliab îi sânt, Din Ruben – care, de pământ Fură-nghițiți – cum ați văzut – Cu case, cu tot ce-au avut Și au pierit în acest fel, Din mijlocul lui Israel.


Nu omorâți – să țineți minte! – Pentru copii, pe un părinte. Și nici pentru părinții lor, Nu luați viața pruncilor. Ci să plătească fiecare, După păcatul ce îl are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa