Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 25:6 - Biblia în versuri 2014

6 Atunci, iată că un bărbat, De-al lui Israel, a luat O fată care se trăgea Din Madian. Apoi, cu ea, El s-a întors la frații lui, În mijlocul poporului, Sub ai lui Moise ochi, mirați, În văzul celor cari aflați Erau, la ușa cortului, Plângând în fața Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Și iată că un bărbat dintre fiii lui Israel a venit și a adus la frații lui o midianită, înaintea ochilor lui Moise și înaintea ochilor întregii comunități a lui Israel, care plângea la intrarea Cortului Întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 La un moment dat, a venit un bărbat israelian. El a adus înaintea celor din popor o femeie midianită, sub privirea lui Moise și sub privirea întregii adunări a lui Israel care plângea la intrarea cortului Întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Și iată că un bărbat dintre fiii lui Israél a venit și a adus la frații lui o madianítă, sub ochii lui Moise și sub ochii întregii adunări a fiilor lui Israél, iar ei plângeau la ușa cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Și iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit și a adus la frații lui pe o madianită, sub ochii lui Moise și sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la ușa cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și iată un bărbat dintre copiii lui Israel a venit și a adus la frații săi pe o madianită, sub ochii lui Moise și sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, care plângeau înaintea intrării cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 25:6
24 Mawu Ofanana  

Precum au zis, au și făcut: L-au scos pe Iosif – l-au vândut, Pe-arginți, Ismaeliților, Care plătit-au fraților, Douăzeci sicli, iar apoi – Având pe Iosif în convoi – Cămilele-au încălecat Și spre Egipt s-au îndreptat.


În acel timp. Din Madian, El a fost dus până-n Paran, Iar de acolo a trecut În al Egiptului ținut, Căci Faraon i-a dăruit O casă și s-a îngrijit Să aibă haine și mâncare, Precum și o moșie mare.


Dar cine-o să mă sprijinească Și împotriva răilor, O să îmi deie ajutor?


Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.


Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!


Iehudi a citit, apoi, Din carte, trei sau patru foi. Mai mult, el nu a apucat, Căci împăratul a luat – Din mâna logofătului Care era în fața lui – Un mic briceag; a sfâșiat-o Și-n foc, apoi, a aruncat-o.


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Toți preoții cari se vădesc Precum că Domnului slujesc, Să vină să se-așeze dar, Iar între tindă și altar Să plângă și să strige-apoi: „Doamne, îndură-Te de noi! Iar moștenirea Ta, din țară, N-o lăsa Doamne, de ocară! Nu lăsa Doamne-al Tău popor, Batjocură a tuturor! De ce, printre neamuri, cumva, Să se întrebe cineva: „Ce este cu acest popor? Unde e Dumnezeul lor?”


Aron, îndată, a făcut Așa precum i s-a cerut. Cădelnița, el și-a luat Și-apoi, cu ea, a alergat În mijlocul poporului. Și iată că a Domnului Urgie a și început. O ispășire a făcut Aron și-apoi a tămâiat Peste norod. S-a așezat


Îngrijorat atuncea, el A zis bătrânilor pe care Țara lui Madian îi are: „Astă mulțime înghițește Tot ce în juru-i se găsește, La fel precum și boul știe Să pască iarba, din câmpie.” Balac era înscăunat, Peste Moab, ca împărat.


„Pe al lui Israel popor, Contra Madianiților, Să îl răzbuni. Apoi, să știi Că tu, urmează, ca să fii, La neamul tău, adăugat.”


Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.


Îngerul Domnului a spus Aceste vorbe și S-a dus, Lăsând ochii poporului, Înlăcrimați, în urma Lui. Israelul s-a tânguit


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa