Numeri 25:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Furios, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Strânge-i pe toți aceia cari Sunt, în al Meu popor, mai mari, Și spânzură-i pe cei aflați Și dovediți ca vinovați Apoi, în fața Domnului Și înaintea soarelui, Ca să se-ntoarcă-n acest fel, Mânia, de la Israel.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului și spânzură-i înaintea Domnului, în fața soarelui, pentru ca Domnul să-Și retragă mânia de la Israel“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ El i-a zis lui Moise: „Ia toți conducătorii poporului și spânzură-i înaintea lui Iahve, în lumina soarelui, pentru ca mânia lui Iahve care acționează foarte rapid, să se depărteze de Israel!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Domnul i-a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului și spânzură-le înaintea Domnului, în fața soarelui, ca să se întoarcă de la Israél mânia aprinsă a Domnului!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Domnul a zis lui Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului și spânzură pe cei vinovați înaintea Domnului în fața soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mânia aprinsă a Domnului.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Și Domnul a zis lui Moise: Ia pe toate căpeteniile poporului și spânzură‐i înaintea Domnului în fața soarelui, ca să se întoarcă aprinderea mâniei Domnului de la Israel.

Numeri 25:4 Mawu Ofanana

2 Samuel 21:6

De-aceea, ne-am gândit astfel: Ne dai, din casa cea pe care Saul, în Israel, o are, Un număr de șapte bărbați. Aceștia fi-vor spânzurați, În fața Domnului apoi – La Ghibea – chiar de către noi.”

2 Samuel 21:9

Gabaoniții i-au luat Și-n urmă ei i-au spânzurat, Pe munte-n fața Domnului, La vremea secerișului, Căci tocmai timpul se-mplinea, În care orzul se cocea.

Psalmi 106:29

Prin felu-n care s-au purtat, Pe Dumnezeu L-au mâniat Și au făcut, astfel, să vie, Asupra lor a Lui urgie.

Exodul 18:25

Făcu precum îi spuse el, Și a ales, din Israel, Oameni destoinici ca să fie Capi în popor, peste o mie. Peste o sută i-a mai pus, Peste cincizeci, cum i s-a spus, Și peste zece la sfârșit.

Iona 3:9

Că se îndură Dumnezeu. Se va căii, și ceasul greu – De noi – îl va îndepărta Și poate că ne va ierta. Astfel, mânia Lui aprinsă, Nădăjduim că va fi stinsă, Sub al ei val să nu pierim, Ci viața să ne-o izbăvim!”

Numeri 25:11

„Văzut-am că Fineas – cel care Pe Eleazar, tată, îl are, Pe cel care, la rândul lui, Îi este fiu preotului Aron – râvnă, a dovedit Prin ceea ce a săvârșit, Față de Mine-n Israel. Pentru că s-a purtat astfel, N-am nimicit – cu mic, cu mare – A lui Israel adunare.

Numeri 25:18

Căci dușmănos s-a purtat el, Când l-a momit, pe Israel, Spre închinare la Peor, Spre-ale Madianiților Fapte, prin ale lor femei, Precum e fapta Cozbiei Ce-a fost ucisă – cum se știe – Când a căzut acea urgie A Domnului, peste popor, Pricinuită de Peor.”

Deuteronom 13:11

Să faci așa – de bună seamă – Ca tot poporul să se teamă Și ca să nu mai îndrăznească Nicicând apoi, să săvârșească Fapte de-acelea, socotite A fi, mereu, nelegiuite.”

Deuteronom 13:13

Cum că, din ele, au ieșit Oameni ce-s răi și-au amăgit Pe cei care în ele-au stat Spunându-le: „Haidem, de-ndat’, Alți dumnezei să ne găsim Și pe aceia să-i slujim” – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut –

Deuteronom 13:15

Mâna, pe garda sabiei Și-apoi, prin ascuțișul ei, Să treci ființele aflate Acolo, în acea cetate. Cetatea, cu desăvârșire, S-o nimicești, de peste fire, Cu tot ce va cuprinde ea – Și vitele le vei tăia.

Deuteronom 13:17

Nimic din ce e blestemat Și trebuie a fi dărmat Ca astfel să se nimicească, De mâini să nu ți se lipească, Pentru ca Dumnezeu să fie Întors, de la a Sa mânie Și să se-ndure-apoi, de tine, Să-ți dea iertări, să-ți meargă bine, Să te-nmulțească ne-ncetat, Așa precum El a jurat Părinților, când le-a vorbit,

Deuteronom 21:22

Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că omorât e cineva – Pentru a sa nelegiuire Care-i aduce osândire La moarte – și l-ai spânzurat,

Deuteronom 21:23

Al său trup nu va fi lăsat Noaptea, pe lemn, ci să-l luați Și-n acea zi să-l îngropați; Căci omul spânzurat, mereu, E blestemat, de Dumnezeu. Să nu spurcați țara pe care, Iată că Domnul vostru are Ca să v-o dea, în stăpânire, Să o aveți drept moștenire.”

Deuteronom 4:3

Voi – cei prezenți – toți ați văzut, Ceea ce Domnul a făcut, Din pricina lui Bal-Peor: Din al lui Israel popor, Atuncea, El i-a nimicit Pe cei care-au păcătuit Și după Baal-Peor, s-au dus, Exact așa precum a spus.

Iosua 22:17

Privim oare, ca pe nimic, Nelegiuirea lui Peor, Care, de pe al nost’ popor, Nici astăzi nu s-a risipit, Cu toate că am suferit Urgia Domnului? Iar voi,

Iosua 23:2

Atunci, la sine, a chemat, Poporul. Când s-au adunat Cu toți – bătrâni, judecători, Ai oștilor conducători, Precum și toți aceia cari, În Israel, erau mai mari – În felu-acesta, le-a vorbit: „Iată, eu am îmbătrânit,