Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 25:2 - Biblia în versuri 2014

2 Rău au făcut, poporului, Femeile, căci l-au poftit La jertfele ce le-au gătit, Spre a-l cinsti pe zeul lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Ele au invitat poporul să ia parte la jertfele oferite dumnezeilor lor și, astfel, poporul a mâncat și s-a închinat înaintea dumnezeilor acestora.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Acestea i-au invitat să participe împreună cu ele la sacrificiile pe care le ofereau zeilor lor. Poporul a mâncat și s-a aplecat până spre pământ înaintea zeilor acestora.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Ele chemau poporul la jertfele dumnezeilor lor. Poporul a mâncat și s-a închinat înaintea dumnezeilor lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor, și poporul a mâncat și s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și ele au chemat pe popor la jertfele dumnezeilor lor și poporul a mâncat și s‐a plecat înaintea dumnezeilor lor.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 25:2
19 Mawu Ofanana  

Dar șapte mii, dintre bărbați, Vor fi, în Israel, lăsați. Ei sunt cei cari nu și-au plecat Genunchii și n-au sărutat Chipul lui Bal. Neabătut, Ei, a Mea cale, au ținut.”


Ei s-au lipit de Bal-Peor Și au mâncat, astfel, din vite Cari morților erau jertfite.


La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.


Pe cel care a îndrăznit S-aducă, altui dumnezeu, Jertfe – căci Domnul e, mereu, Singurul Domn de peste fire – Zdrobește-l, cu desăvârșire!”


A te-nchina, să te păzești Și-asemenea să nu slujești, Cumva, la ai lor dumnezei! Nici în purtări, să nu te iei După popoarele acele. Să nu cumva să faci ca ele, Ci vreau ca să le nimicești. Oriunde ai ca să găsești, Ale lor capiști înălțate, De-ndat’ trebuie dărâmate.


A doua zi, când, peste fire, Ai zilei zori și-au revărsat Lumina lor, ei s-au sculat Și au adus arderi de tot Și jertfe care se socot De mulțumire. Au șezut De au mâncat și au băut. În urmă, ei s-au ridicat Și s-au pornit, toți, pe jucat.


Iudeii care au șezut În al Moabului ținut, Sau cei aflați la Amoniți, Ori cei cari fost-au risipiți În țara Edomiților Și-n țările din jurul lor, Aflară că acela care, În Babilon era mai mare, O rămășiță a lăsat În Iuda și a așezat În fruntea ăstui mic popor, Pe un Iudeu, drept dregător. El s-a numit Ghedalia Iar pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui.


Pe Israel, când l-am găsit, Putea a fi asemuit Cu strugurii cei din pustie. Părinții lui păreau să fie Roada dintâi ce o s-apară, Pe un smochin, în primăvară. Dar iată că al lor popor S-a îndreptat spre Bal-Peor – Către acel idol scârbos – Și urâcioși, neîndoios, Ajuns-au precum s-a vădit Și cel pe care l-au iubit.


Aduceți-vă-aminte voi, Ce-a plănuit Balac, cel care, Peste Moab era mai mare. Aduceți-vă-aminte voi, Ce i-a răspuns Balaam apoi. Balaam era acela care, Părinte, pe Beor, îl are. Să v-amintiți ce s-a-ntâmplat, De la Sitim când ați plecat Și până când ajuns-ați voi, Cu toții, la Ghilgal apoi. Luați aminte, de îndat’, La tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ca să cunoașteți ce-a făcut Domnul, în timpul ce-a trecut Și-astfel să știe fiecare Ce binefaceri Domnul are!”


Ba dimpotrivă, eu gândesc Căci Neamurile – ce jertfesc – Jertfesc doar dracilor, mereu, Și, nicidecum, lui Dumnezeu. Eu nu vreau ca, împărtășiți, Cu draci-n urmă, voi să fiți.


Sau dumnezeii cari mâncau Toată grăsimea jertfelor Și au băut tot vinul lor? Să vină! Să se-arate, iute! Să se arate, să-i ajute!


Privim oare, ca pe nimic, Nelegiuirea lui Peor, Care, de pe al nost’ popor, Nici astăzi nu s-a risipit, Cu toate că am suferit Urgia Domnului? Iar voi,


Atunci când legământul dat, De-al vostru Domn, va fi călcat, Când veți sluji alți dumnezei Și vă veți închina la ei, Fiți siguri că are să vie, Din cer, a Domnului mânie, Asupra voastră, și-o să fiți – Din astă țară – nimiciți.”


Cu neamurile care sânt, Acuma, pe al vost’ pământ, Nicicând să nu v-amestecați. De-asemenea, să căutați Să nu rostiți nume pe care Vreun dumnezeu de-al lor îl are. Ăști dumnezei ce-n țară sânt, Nu-i folosiți în jurământ. Să nu-i slujiți, să nu-ncercați, În fața lor, să vă-nchinați.


Însă doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine, niște oameni stau, Cari, altă-nvățătură, au. Asemeni lui Balaam, ei fac – Acela care, pe Balac, În așa fel l-a învățat, Încât, prin el, a așezat O piatră-n care, negreșit, Israelul s-a poticnit; Mâncând din lucrurile-oprite – Ce pentru idoli sunt jertfite – Ajuns-a, după cum se știe, Să se dedeie la curvie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa