Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 25:1 - Biblia în versuri 2014

1 În vremea ‘ceea, Israel Sta la Sitim. Poporu-acel A început – precum se știe – Să se de deie la curvie, Cu fetele Moabului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 În timp ce Israel locuia în Șitim, poporul a început să preacurvească cu femei moabite.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 În timp ce Israel locuia la Șitim, bărbații acestui popor au început să aibă relații sexuale cu femei moabite.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Pe când Israél locuia în Șitím, poporul a început să se prostitueze cu fetele lui Moáb.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Israel locuia în Sitim și poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Israel ședea în Sitim și poporul a început să curvească cu fetele Moabului.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 25:1
22 Mawu Ofanana  

La dărâmarea caselor Tuturor sodomiților, Iosia-n urmă a trecut. Aceste case s-au făcut Chiar lângă Casa Domnului, Și-acolo – înaintea Lui – Corturi, femeile-mpleteau Și Astarteei le-nchinau.


Ei s-au lipit de Bal-Peor Și au mâncat, astfel, din vite Cari morților erau jertfite.


Să fie omorât pe loc Cel care, cu un dobitoc, Se culcă, și e dovedit.


Să nu faci nici un legământ Cu cei ce-n țară locuiesc, Ca nu cumva, când ei curvesc Și jertfe-aduc idolilor, Să vă poftească la a lor Masă, ca să mâncați apoi, Din ale lor jertfe, și voi.


Câte să știu m-am străduit, Că mai amară-i – am găsit – Chiar de cum moartea se vădește, Femeia care-adăpostește, În inimă, curse și lațuri Și ale cărei mâini sunt lanțuri. Omul, plăcut lui Dumnezeu, Poate scăpa de ea, mereu; Dar păcătosul este prins De lațul care ea l-a-ntins.


Iudeii care au șezut În al Moabului ținut, Sau cei aflați la Amoniți, Ori cei cari fost-au risipiți În țara Edomiților Și-n țările din jurul lor, Aflară că acela care, În Babilon era mai mare, O rămășiță a lăsat În Iuda și a așezat În fruntea ăstui mic popor, Pe un Iudeu, drept dregător. El s-a numit Ghedalia Iar pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui.


Dar împotrivă-Mi – negreșit – Și fiii lor s-au răzvrătit. Nu Mi-au păzit poruncile Și nu Mi-au ținut legile. Ce-am rânduit, nu au urmat. Sabatele Mi le-au călcat, S-au răzvrătit cât au putut Și să priceapă nu au vrut Că doar păzind legile Mele, Omul poate trăi prin ele. Atunci, am vrut ca, în pustie, Să le trimit a Mea mânie, Cu care să îi pedepsesc Și-apoi pe toți să-i nimicesc.


Pe Israel, când l-am găsit, Putea a fi asemuit Cu strugurii cei din pustie. Părinții lui păreau să fie Roada dintâi ce o s-apară, Pe un smochin, în primăvară. Dar iată că al lor popor S-a îndreptat spre Bal-Peor – Către acel idol scârbos – Și urâcioși, neîndoios, Ajuns-au precum s-a vădit Și cel pe care l-au iubit.


Aduceți-vă-aminte voi, Ce-a plănuit Balac, cel care, Peste Moab era mai mare. Aduceți-vă-aminte voi, Ce i-a răspuns Balaam apoi. Balaam era acela care, Părinte, pe Beor, îl are. Să v-amintiți ce s-a-ntâmplat, De la Sitim când ați plecat Și până când ajuns-ați voi, Cu toții, la Ghilgal apoi. Luați aminte, de îndat’, La tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ca să cunoașteți ce-a făcut Domnul, în timpul ce-a trecut Și-astfel să știe fiecare Ce binefaceri Domnul are!”


„Pe Madian, să îl priviți Ca pe-un vrăjmaș. Să-l nimiciți


„Pe al lui Israel popor, Contra Madianiților, Să îl răzbuni. Apoi, să știi Că tu, urmează, ca să fii, La neamul tău, adăugat.”


Lângă Iordan au poposit Și-ntreg ținutu-au împânzit, De la Bet-Ieșimot pornind Și la Abel-Sitim sfârșind. Stăteau de-a lungul râului, În țarina Moabului.


Un miel de-un an, a mai dat el, Și un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Ca ardere de tot menite.


Să nu curvim, cum ați văzut, Că unii din ei au făcut, Așa încât au fost loviți Și au ajuns ca nimiciți – Dintre ai lui Israel fii – La douăzeci și trei de mii, Să fie, într-o zi apoi.


Apoi, cum a găsit cu cale Domnul, eu am rămas, în vale, În dreptul Bet-Peorului – Aflat la poala muntelui.”


Sau dumnezeii cari mâncau Toată grăsimea jertfelor Și au băut tot vinul lor? Să vină! Să se-arate, iute! Să se arate, să-i ajute!


Voi – cei prezenți – toți ați văzut, Ceea ce Domnul a făcut, Din pricina lui Bal-Peor: Din al lui Israel popor, Atuncea, El i-a nimicit Pe cei care-au păcătuit Și după Baal-Peor, s-au dus, Exact așa precum a spus.


Iosua – al lui Nun fecior – S-a dovedit prevăzător Căci din Sitim, el a trimis Două iscoade și le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara, dar vreau să vă uitați, Atent – în mod deosebit – La Ierihon.” Ei au pornit, La drum, de-ndată. Au ajuns La Ierihon și au pătruns În casa unei curve, care Le-a pregătit loc de culcare. Rahav, femeia s-a numit Și-n casa ei, i-a găzduit.


Privim oare, ca pe nimic, Nelegiuirea lui Peor, Care, de pe al nost’ popor, Nici astăzi nu s-a risipit, Cu toate că am suferit Urgia Domnului? Iar voi,


Iosua s-a trezit în zori; Cu ai lui Israel feciori, De la Sitim, el a pornit Și la Iordan doar, s-a oprit, Unde, popas, ei au făcut, Până când noaptea a trecut.


Însă doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine, niște oameni stau, Cari, altă-nvățătură, au. Asemeni lui Balaam, ei fac – Acela care, pe Balac, În așa fel l-a învățat, Încât, prin el, a așezat O piatră-n care, negreșit, Israelul s-a poticnit; Mâncând din lucrurile-oprite – Ce pentru idoli sunt jertfite – Ajuns-a, după cum se știe, Să se dedeie la curvie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa