Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 24:24 - Biblia în versuri 2014

24 Niște corăbii, zăresc eu: Cei din Chitim au să sosească. Pe-Asur, au să îl nimicească, Și pe Eber. Pe negândite, Și ele fi-vor nimicite.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Niște corăbii vor veni de pe țărmul Chitimului; ele vor smeri Așurul și vor smeri Eberul, dar și Chitim va fi distrus“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Vor veni niște corăbii de pe malurile Chitimului; ele vor umili Asiria și vor smeri Eberul; dar și el va dispărea pentru totdeauna!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Niște corăbii vor veni din Chitím, îl vor asupri pe Așúr, îl vor asupri pe Éber, dar și el va pieri odată”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Dar niște corăbii vor veni din Chitim, Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber Și la urmă vor fi nimicite și ele.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Și vor veni corăbii din țărmul Chitimului și vor asupri pe Asur și vor asupri pe Eber și va merge și el la pierzare.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 24:24
24 Mawu Ofanana  

Iavan avu pe Elișa, Tarșiș, Chitim și-n urma sa,


Un om, din cei care scăpară Din luptele ce se purtară, În mare grabă, a plecat Și pe Avram l-a înștiințat De ceea ce s-a petrecut, Mărturisind tot ce-a văzut. Avram fusese așezat În locul care s-a chemat „Stejarii lui Mamre” – cel care Fusese Amorit și-l are Pe Eșcol și Aner, drept frați – De-Avram, cu toți fiind legați Prin înțelegeri multe – toate, De pace și vecinătate.


Dar după ce-o să împlinească Domnul, toată lucrare Lui, Pe muntele Sionului – Și la Ierusalim, la fel – Are a-l pedepsi pe cel Care se află așezat Peste Asiria-mpărat, Pentru trufia lui cea mare Și pentru a lui îngâmfare,


„Vai de Asirian – a spus Domnul – „pentru că el e pus A fi nuiaua, mâniei Mele, Și-apoi toiag de urgii grele!


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Asupra Tirului, căci iată Că împotrivă-i e-ndreptată. Plângeți corăbii, cari veniți Din Tarsis, și vă tânguiți, Căci Tirul fost-a dărâmat! Acolo, totu-i spulberat Și-acuma Tirul nu mai are Nici case, nici porți la intrare! Vestea aceasta o primim Din depărtare, din Chitim.”


Apoi, stejarii din Basan, Pentru lopeți, i-ai folosit. Cu fildeș, ei ți-au căptușit Al lavițelor tale șir, Pe cari le-au prins cu cimișir, Adus din depărtări, pe mare, Chiar din ostrovu-acela care, Chitim, se cheamă. Ai primit


El a vorbit atunci: „Ei bine, Știi pentru ce-am venit la tine? Mă voi întoarce înapoi, Și am ca să mă lupt apoi, Cu căpetenia Persiei. Dar căpetenia Greciei Are să vină mai apoi, După ce voi pleca ‘napoi!


Niște corăbii vor veni Cari, din Chitim, se vor porni. Acestea vor înainta Și împotriva lui vor sta. El, deznădăjduit apoi, Se va întoarce înapoi Și o să fie – ne-ndoios – Atuncea, foarte mânios, Pe legământu-acela sfânt. Îi va căta pe cei ce sânt În contra legământului, Să-i capete de partea lui. Cu mâna-n sân, nu o să stea, Pentru că el va încheia Un pact, cu toți cei care sânt Potrivnici ăstui legământ.


Va-ntinde corturile lui – Corturi ale palatului – Pe locurile care sânt Chiar între muntele cel sfânt Și prea slăvit, și între mare. Apoi, în locu-acela are Să se arate-al său sfârșit. Nimeni nu se va fi găsit Ca să îi fie-alăturea, Pentru ca ajutor să-i dea.”


Atunci, argint, aur, aramă Și fier și lut – de bună seamă – Ajuns-au toate, dintr-odată, Precum e pleava vânturată, În arie, în timp de vară. Vânturi porniră și suflară Peste acel chip prăbușit, Încât nimic nu s-a găsit, În urmă, din chipul acel. Dar piatra care-a dat în el – Și care-apoi l-a sfărâmat – A tot crescut, neîncetat. Un munte mare s-a făcut Și-ntreg pământul l-a umplut.


Aceasta-nseamnă piatra care Desprinsă-i din muntele mare – Fără a trebui, cumva, Să o ajute cineva – Sfărmând argint – cum ai văzut – Aur, aramă, fier și lut. Deci iată, Cel care, mereu, E marele nost’ Dumnezeu, Acum, prin al tău vis, a vrut Ca să îți facă cunoscut Ceea ce are ca să fie În vremile ce au să vie. Visul pe care l-ai visat, Află că e adevărat Și-n urmă, tâlcuirea lui Este asemeni visului, Căci după cum se va vedea, Temeinică este și ea.”


Țapul acela – să se știe – E-a Greciei împărăție. Cornul – pe care l-ai văzut Chiar între ochi că i-a crescut – Este al ei prim împărat.


Balaam, în juru-i, s-a uitat. Pe-Abimelec, el l-a zărit Și iată ce i-a prorocit: „Abimelec este cel care E – dintre neamuri – cel mai mare. El este-ntâiul, negreșit; Dar într-o zi, e nimicit.”


Balaam, apoi, iar a vorbit Și iată ce a prorocit: „Vai! Cine poate să trăiască, Atunci când are să-mplinească, Aceste lucruri, Dumnezeu?


„De-aceea, voi când veți vedea, „În locul sfânt”, că va ședea „A urâciunii pustiire” – Despre aceasta, aveți știre De la prorocul Daniel – Să părăsiți locul acel,


Dați-Mi un ban! Ei, ce vedeți? Ce e înscris pe el? Spuneți! Al cui e chipul desenat Și slova ce s-a încrustat, Aici, pe fața banului?” „Toate-s ale Cezarului!” – Au răspuns ei. „E-adevărat!


Sfârși-vor toți, crezând în El, Dacă Îl vom lăsa. Apoi, Vor da năvală, peste noi, Romanii, și-au să nimicească Neamul și glia strămoșească.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa