Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 23:24 - Biblia în versuri 2014

24 Ca o leoaică, ăst popor, Se scoală fără nici o frică. Precum un leu, el se ridică. Nici nu se culcă – ia aminte – Pân’ nu-și mănâncă, mai ‘nainte, Prada și nu bea, bunăoară, Sângele celor ce-i omoară.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Iată, poporul se ridică precum o leoaică și se înalță ca un leu care nu se odihnește până nu a devorat prada și până nu a băut sângele celor sfâșiați“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Acest popor se ridică la fel ca o leoaică; și se înalță ca un leu care nu se odihnește până nu a devorat prada și până nu a băut sângele vietăților sfâșiate.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Iată, poporul [acesta] se scoală ca o leoaică și se ridică întocmai ca un leu; nu se culcă până ce n-a mâncat prada și n-a băut sângele celor pe care i-a sfâșiat”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică Și se ridică întocmai ca un leu. Nu se culcă până ce n-a mâncat prada Și n-a băut sângele celor uciși.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Iată poporul se va scula ca o leoaică și ca un leu se va ridica. Nu se va culca până nu va mânca prada și va bea sângele celor uciși.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 23:24
20 Mawu Ofanana  

E ca un lup ce bântuie, Mâncând în zori, ce sfâșie, Iar seara, fi-va împărțită Prada ce-n zori a fost răpită.”


Acum, ascultă fiul meu: Tu – Iuda – ești un pui de leu! Tu te-ai întors de la măcel! Ca și un leu se culcă el – Ca o leoaică e culcat – De cine fi-va el, sculat?


Pe cele șase trepte care, În față, scaunul le are, Tot câte doi lei se aflau, Căci doisprezece, se vădeau. Așa ceva nu s-a văzut, Și nicicând nu s-a mai făcut, Oricât de mare-a fost să fie, În urmă, o împărăție.


În urmă, s-au mai așezat – În față – șase trepte care Duceau spre scaunul cel mare. ‘Nainte-i, jilțul a avut, Pentru picioare, așternut Care a trebuit turnat Numai din aurul curat. Două rezemători erau Care, pe margini, îi ședeau, Iar lângă ele, așezați, Erau doi lei, frumos sculptați.


Ei sunt asemeni unui leu Flămând și lacom tot mereu, Sau ca și puiul leului – La pândă – în culcușul lui.


Leul, viteaz între-animale, Pășește curajos pe cale Și nicicând nu va da ‘napoi;


Iată că Domnul a venit, Căci să-mi vorbească, a voit: „Așa precum se dovedesc Leul și-al său pui că mugesc Asupra prăzii aplecați – Cu toate că sunt adunați Păstorii împotriva lor – La fel, Domnul oștirilor O să pogoare, iar apoi O să pornească un război Pe muntele Sionului Și-asemenea pe dealul lui.


Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.


Leul răcnește: cine, oare, Nu va fi prins de-o spaimă mare? Când Domnul Dumnezeu vorbește, Cine, atunci, nu prorocește?”


Unde-i culcușul leilor, Pășunea, pentru puii lor? Unde e locul cel în care, Leii umblau cu nepăsare? Unde e locul cel vestit În care leu-a stăpânit Alături de leoaica lui, Și de-ai lor pui, când nimănui, Prin minte-atunci nu i-ar fi dat, Cumva, să îi fi tulburat?


Iată că leul sfâșia Atâta cât le trebuia Puilor săi. Alte-animale El sugruma, pentru-ale sale Leoaice. Astfel, își umplea El, viziunea ce-o avea, Culcușul ce și-l pregătise, Cu prăzile ce le răpise.


În ziua ‘ceea, pe cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Eu îi voi strânge la un loc Și-i voi preface într-un foc Ajuns sub lemne așezat Sau este sub un snop aflat. Vor mistui orice popor, Din dreapta și din stânga lor. Ierusalimul – negreșit – Are să fie locuit Pe locul vechi, cum e știut, Că fost-a el, de la-nceput.


Balac a zis, către Balaam: „O rugăminte doar, mai am: De nu-l blestemi, e treaba ta. Dar nu-l mai binecuvânta!”


Iată, privesc pe-al vremii drum Și îl zăresc, dar nu acum – Aproape – ci în depărtare. Eu văd, din Iacov, cum răsare O stea ce urcă peste fire. Văd un toiag de cârmuire Care-a ieșit din Israel. Străpunge-va Moabul El, Și îi va prăpădi – să știi – În urmă, pe-ai lui Set copii.


De Gad, apoi, a cuvântat: „Să fie binecuvântat, Necontenit, acela care Lărgește-ale lui Gad hotare. Gad odihnește ca un leu, Însă, va sfâșia, mereu, Brațe și capete, la fel.


Dar, un bătrân s-a-nfățișat, ‘Nainte-mi, și a cuvântat: „Să nu mai plângi, căci a venit Leul care a biruit. El este – după cum se știe – Din a lui Iuda seminție Și-i a lui David Rădăcină. Iată că El are să vină Și va deschide cartea care, Șapte peceți, peste ea, are.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa