Numeri 23:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Căci El, nici o fărădelege, Nu vede-n Iacov și, la fel, Nici răutăți, în Israel. Domnul e Dumnezeul lui: E-n mijlocul poporului, E Împărat în Israel, E veselie, pentru el.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ El nu vede nicio nelegiuire în Iacov; nu vede nicio răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, iar strigătul Împăratului este în mijlocul lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ El nu vede nicio nedreptate în Iacov și nicio un lucru negativ în (poporul lui) Israel. Iahve, care este Dumnezeul lui, îi este aliat; și vocea Regelui care strigă cu mare intensitate, este în mijlocul acestui popor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ El nu vede nelegiuire în Iacób, nu vede răutate în Israél. Domnul Dumnezeul lui este cu el și aclamație pentru rege este în el.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ El nu vede nicio fărădelege în Iacov, Nu vede nicio răutate în Israel. Domnul Dumnezeul lui este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ El n‐a zărit nelegiuire în Iacov și n‐a văzut răutate în Israel. Domnul Dumnezeul său este cu el și strigătul unui împărat este în mijlocul lor.

Numeri 23:21 Mawu Ofanana

2 Cronici 13:12

În fruntea noastră-i Dumnezeu Și ai Săi preoți, tot mereu. Trâmbiți avem, de partea noastră, Ca să sunăm ‘naintea voastră. Deci dacă lucrul stă astfel, Atunci, fii ai lui Israel, Să nu purtați nici un război, În contra noastră! Să știți voi Că dacă lupta o porniți, Nu aveți sorți să izbândiți!”

Psalmi 103:12

Cât de departe este pus Și răsăritul de apus, Atât de mult sunt depărtate Și făr’delegile aflate În mijlocul poporului.

Psalmi 118:15

Se-aude, peste-ntreaga fire, Doar strigăte de mântuire Și biruință, izbucnite Din corturile locuite De către cei care-s vădiți Că sunt oameni neprihăniți, Căci Dumnezeu le dă putința Ca să câștige biruința!

Psalmi 135:21

Cei care în Sion v-aflați, Pe Domnu-L binecuvântați! Iată că Domnul – precum știm – Se află în Ierusalim. Pe Domnu-L binecuvântați, Necontenit, și-L lăudați!

Psalmi 23:4

Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.

Psalmi 32:2

Ferice e de orișicine Căruia Domnul nu-i va ține În seamă, vreo nelegiuire, Și-al cărui duh nu are știre De viclenii ascunse-n el! Ferice e de omu-acel!

Psalmi 32:5

Atuncea, Ți-am mărturisit Păcatul ce l-am săvârșit Și n-am lăsat nimic să stea Ascuns, din făr’delegea mea. Am zis atunci: „Am să vorbesc Și am să Îi mărturisesc, Domnului meu, că am greșit, Că făr’delegi am făptuit!” Tu ai iertat păcatul meu, (Oprire)

Psalmi 46:11

Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – Se vădește.

Psalmi 46:7

Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – se vădește.

Psalmi 97:1

Pământu-ntreg se veselește, Pentru că Domnu-mpărățește! Ostroavele sunt bucuroase!

Psalmi 99:2

Domnul e așezat pe tron Și mare este, în Sion. Peste popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Al nostru Domn e înălțat.

Exodul 13:21

Domnul mergea-naintea lor, Ziua fiind un stâlp de nor, Iar noaptea, stâlp de foc, prin care Îi conducea, fără-ncetare.

Exodul 3:12

Domnul a spus: „Eu, ne-ncetat, Cu tine sunt. Îți va fi dat Un semn, cum că Eu te-am trimis, Ca să-mplinești tot ce ți-am zis. Iată ce semn îți voi da Eu: După ce scoți, poporul Meu, Din țara Egiptenilor, Aduce-vei acel popor, Aici. Pe munte-o să suiți, Căci trebuie să Îi slujiți Lui Dumnezeu, în acest loc – Aici unde văzut-ai foc.”

Exodul 34:9

Și-apoi, Domnului, I-a vorbit: „De trecere am dobândit, Doamne, în fața Ta apoi, Te rog, să mergi și Tu cu noi. Acest popor, e-adevărat Că este încăpățânat, Dar iartă-ne, căci am greșit! Fărădelegi ce-am săvârșit, Păcatele ce le-am avut Și tot ceea ce am făcut, Te rugăm, Doamne-a ne ierta Și ia-ne-n stăpânirea Ta!”

Isaia 1:18

„Totuși, veniți să căutăm Acuma, să ne judecăm” – Zis-a cuvântul Domnului, Către întreg poporul Lui. „Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Precum cârmâzul, negreșit Cu toate se vor fi albit, Astfel încât albeața lor Va fi ca a zăpezilor. Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Roșii ca purpura, doresc – Asemeni lânii – să le-albesc.

Isaia 12:6

Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”

Isaia 33:21

În acest loc – cu-adevărat – Domnul Se-arată minunat Față de noi, și va fi bine. El, loc de râuri, ne va ține, Precum și de pârâie late, Pe care nu le pot străbate Corăbiile cel cari Lopeți au, și nici vase mari.

Isaia 33:22

Domnul ne e Judecătorul. Domnul ne e Legiuitorul. Domnul ne este Împărat Și mântuire El ne-a dat!

Isaia 38:17

Chiar suferința ce-o-nduram, Spre mântuire o aveam. Tu o plăcere ai găsit, Să îmi scoți sufletul trudit, Din neagra groapă-a putrezirii, Să zboare peste-ntinsul firii Căci înapoia Ta, de-ndat’, Păcatul mi l-ai aruncat!

Isaia 41:10

Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.

Isaia 8:10

Faceți dar planuri câte vreți, Pentru că nu o să puteți Nicicând ca să le împliniți, Iar hotărâri – câte doriți – Luați, că după cum se știe, Fără urmări ele-au să fie! Căci Dumnezeu este Acel Care-i cu noi (Emanuel).

Ieremia 50:20

Vremea aceea când se-arată”– Domnul a zis – „va fi cătată Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Israel o are, Dar nu va fi găsită ea. Păcatul pe cari îl avea Iuda nu va mai fi aflat, Pentru că Eu voi fi iertat, Atuncea, astă rămășiță, Ce-i din a lui Israel viță.”

Езекиел 48:35

În jurul ei, cetatea are Un loc anume, un loc care Ajunge-vei să îl socoți La optsprezece mii de coți. Cetatea o să dobândească Un nume și-o să se numească, „Domnul e-aicea!” Negreșit, Acesta-i numele primit, Nume ce îl va căpăta Și din acea zi-l va purta.”

Ioel 2:27

Veți ști atunci, că Eu sunt Cel Din mijlocul lui Israel! Veți ști atunci, precum că Eu Sunt al vost’ Domn și Dumnezeu! Veți ști că în afara Mea, Nu se mai află nimenea Și n-am să-ngădui, de ocară, Al Meu popor s-ajungă iară.

Levitic 9:24

Un foc, atuncea, a ieșit – Chiar de la Domnul – și-a-nghițit Grăsimile de pe altar Și jertfa de pe al său jar. Întreg poporul a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și a scos – plin de veselie – Mari chiote de bucurie; Jos, la pământ, s-a aruncat Cu fața, și s-a închinat.

Numeri 14:18

„Domnul, așa precum se știe, Mereu, încet e, la mânie Și-n bunătate e bogat. Întotdeauna a iertat Fărădelegi și răzvrătire. Dar Domnului nu-I șade-n fire Să-l țină pe cel vinovat Ca și cum e nevinovat; Ci ne-ncetat El pedepsește Fărădelegea, căci plătește Păcatele părinților Până-n al treilea neam al lor, Și până în al patrulea, În fii care-i vor avea.

Numeri 14:19

Fărădelegea arătată De-acest popor, de astă dată – Doamne – Te rog a o ierta, După marea-ndurare-a Ta, Așa precum Tu ai iertat De-atunci chiar, de când au plecat Din al Egiptului ținut Și pân’ aici, tot ce-a făcut.”

Numeri 16:3

La Moise și Aron s-au dus Bărbați-aceia, și le-au spus: „Destul! Întregul Israel E sfânt, iar Domnul e cu el! De ce doar voi tot încercați, Mereu, ca să vă ridicați, Peste-adunarea Domnului, Mai sus decât poporul Lui?”

Numeri 9:22

Când două zile zăbovea Norul, pe cort, sau când ședea Un an, o lună – peste el – Pe loc, întregul Israel Oprit era. Numai când norul Se ridica, pornea poporul.

Matei 1:23

„Fecioara fi-va-nsărcinată: Un Fiu, ea o să zămislească – Emanuil o să-L numească.” Numele-nseamnă tălmăcit „Domnul cu noi”. Când s-a trezit

Romani 6:14

Iată, vă dau, acum, de știre, Cum că păcatul n-o să poată, Drept robi, ca să vă mai socoată, Căci, peste voi, nu stăpânește, Fiindcă nu se mai găsește Nimeni, din voi, sub Lege dar, Pentru că toți sunteți sub har.”

Romani 8:1

„Acuma dar, vă dau de știre, Că nu e nici o osândire Pentru cei care – cum am spus – Se află în Hristos Iisus, Trăind nu după-ndemnul care Firea cea pământească-l are, Ci după-ndemnul Duhului.

2 Corinteni 2:14

„Să-I mulțumim, lui Dumnezeu, Care ne poartă, tot mereu, În carul Său – neîndoios – De biruință, în Hristos, Și care-n orice loc, prin noi, Își răspândește, mai apoi, Mireasma cunoștinței lui Și a științei Domnului.

2 Corinteni 5:19

Să știți, că în Hristos, mereu, Se află însuși Dumnezeu, Căci astfel a găsit că-i bine, De-a împăca lumea, cu Sine, Nemaiținând, la nimenea, Păcatele ce le avea, La socoteală; iar apoi, El ne-a însărcinat, pe noi, Ca-n astă lume, să venim, Unde să propovăduim, La toți – în cele patru zări – Vestea acestei împăcări.

2 Corinteni 6:16

Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”

Deuteronom 31:23

Domnul, apoi, iar a vorbit Și iată ce i-a poruncit, Lui Iosua, fiul lui Nun: „Ascultă bine ce-am să-ți spun: Te-mbărbătează, te-ntărește, Că tu ești cel ce trebuiește Ca să conducă ăst popor – Cum le-am jurat, părinților Acestui neam, demult, odată – În țara ce îi va fi dată. Să nu te temi! Tare, te ține! Eu Însumi am să fiu cu tine.”

Deuteronom 32:5

Dar ai Săi oameni s-au stricat; Copiii Lui, netrebnicie, Au dovedit. Ea o să fie, Neîncetat, rușinea lor – Rușinea-ntregului popor. Neam îndărătnic și stricat!

Deuteronom 33:5

El ne fusese împărat, Atuncea când s-au adunat, Din fiecare seminție, Toți cei care aveau să-i fie Conducători, lui Israel Și-ai semințiilor din el.

Deuteronom 9:24

De când vă știu, necontenit, În contra Lui, v-ați răzvrătit.

Judecători 6:13

El l-a privit atunci, mai bine, Și a-ntrebat: „Dar, domnul meu, Dacă, cu noi, e Dumnezeu, Să-mi spui atuncea, cum se poate Să ni se-ntâmple-aceste toate? Unde-s minunile făcute În vremile de mult trecute, Minuni de care amintesc Părinții noștri când vorbesc Și ne întreabă, tot mereu: „Nu ne-a scos, oare, Dumnezeu Din a Egiptului robie?” Acum, ce poate să mai fie? Iată că Domnul ne-a uitat, Ne-a părăsit și ne-a lăsat În mâinile vrăjmașilor, Ale Madianiților!”

1 Samuel 25:28

Iartă te rog, pe roaba ta, Căci Dumnezeu îți va sălta O casă trainică, mereu, Pentru că văd că domnul meu, Poartă războaiele pe care Al nostru Dumnezeu le are. Din astă pricină, știu bine, Că nu e răutate-n tine.