Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 23:19 - Biblia în versuri 2014

19 Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Dumnezeu nu este om și nu minte; El nu este ca un fiu al omului care se răzgândește. Vorbește El oare fără să înfăptuiască? Promite El oare fără să împlinească?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 (Acest) Dumnezeu nu este un om ca să mintă, niciun fiu de om ca să regrete. Oare vorbește El fără să facă ce a zis? Oare promite fără să Își respecte promisiunea?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Dumnezeu nu este om ca să mintă, nici fiu de om ca să-i pară rău. A spus el și nu a făcut? A făgăduit el și nu a împlinit?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă, niciun fiu de om ca să‐i pară rău. A zis el și nu va face? Și a vorbit el și nu va împlini?

Onani mutuwo Koperani




Numeri 23:19
36 Mawu Ofanana  

Acolo vreau să locuiești – Străin – așa cum te găsești. Eu sunt cu tine – nu uita! – Și te voi binecuvânta. Ținuturile-acestea, toate, Să știi că ție-ți vor fi date Și celor de pe urma ta. Eu am promis lucru-acesta, Tatălui tău, cu jurământ, Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!


Privește! Eu, cu tine, sânt: Te voi conduce, pe pământ, Încât, oriunde-ai să te-așezi, Voi fi cu tine. Ai să vezi! Te voi aduce înapoi, Căci nu te las, și face-voi Totul, așa cum am promis!”


Ce-l ce-n cetate o să piară Va fi mâncat de câini. Afară, Atunci când întâmpla-se-va Că o moară cineva, De păsările cerului Va fi mâncată carnea lui. Totul așa va fi-mplinit, Pentru că Domnul a vorbit.


În felu-acesta, s-a-mplinit Ceea ce Domnul prevestise, Când El – lui Iehu – îi vorbise: „Iată că la împărăție, Mult timp, feciorii o să-ți fie. Pân’ la al patrulea tău neam, Eu, în vedere, am să-i am Și am să-i țin în acest fel, Drept împărați în Israel.”


Când călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are, Aste cuvinte-a auzit, Plin de dispreț, a glăsuit: „Peste putință! Nu cred eu! Chiar de va face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer, cumva, Cum să se-ntâmple-așa ceva?” Prorocul zise-atunci: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți lucrurile-acele, Însă nu vei mânca, din ele.”


Și încă lucru-acest, văd bine Că prea puțin e, pentru Tine! Așa după cum îmi vorbești, Și-n viitor Tu te gândești La casa mea. Ești înălțat, Dar totuși, Doamne, Te-ai uitat, Acum, la mine, care sânt Un muritor, de pe pământ!


Domnul, din ceruri, a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată că Tu Te dovedești, Preot în veac precum că ești, După o rânduială care, Numai Melhisedec o are.”


Atunci, făcut-a jurământ Lui David, căci l-a ascultat. Domnul, apoi, i-a arătat Ce este adevărul. El Nu se va-ntoarce-n nici un fel, De la ceea ce a jurat: „De-un fiu al tău, vei fi urmat. Acest fecior are să vie Pe al tău scaun de domnie.


A uitat, oare, Dumnezeu Să aibă milă, tot mereu? Și-a tras El îndurarea-apoi, Plin de mânie, înapoi?”


Eu – legământul – niciodată, Nu-l voi călca căci, negreșit, Nu voi schimba ce am rostit.


Atuncea când l-am încheiat, Pe-a Mea sfințenie am jurat. Cum aș putea să îl mint Eu, Pe David, care-i rob al Meu?


Dintre arcașii cei pe care El îi avea în acel ceas, Foarte puțini vor fi rămas.” Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit, Căci astfel a vorbit Acel Cari îi e Domn, lui Israel.


Dar Domnul înțelept Se-arată Și-aduce peste ei – de-ndată – Nenorocirea, iar apoi, Nu Își ia vorbele-napoi, Ci împotriva celor răi, Cari se vădesc vrăjmași ai Săi, El Se ridică și-i lovește Și casele le nimicește. Aceia care săvârșesc Nelegiuiri, la fel pățesc, Că Domnu-i împotriva lor Și-a celor care ajutor Le sunt, întru nelegiuire.


Iată că iarba se usucă Iar floarea are să se ducă, Însă va dăinui, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.


O pasăre de pradă vine – Când chem – din răsărit, la Mine, Să împlinească planul Meu. De vreau, din depărtări chem Eu, Un om care să Mă slujească Și gândul să Mi-l împlinească. Eu sunt Cel care plănuiește, Precum și Cel ce-nfăptuiește.


Așa e și Cuvântul Meu – Cuvânt pe care-L rostesc Eu – Căci nu Se-ntoarce înapoi Făr’ a aduce rod apoi, Ci-Mi împlinește, negreșit, Voia și planul ticluit.


Din astă pricină se-ntinde Jalea și țara o cuprinde, Iar cerul este-ntunecat Și fața și-a înnegurat. Căci Eu am zis și negreșit, Lucrul acest l-am stabilit. De el, nu-Mi pare rău și-apoi, Nu-l voi întoarce înapoi.”


Aceste lucruri au venit Degrabă, și s-au împlinit Lovind în Nebucadențar, Precum spusese Beltșațar.


Iată că nu am să-ți fac ție, După aprinsa Mea mânie. Pe Efraim, nu-l zdrobesc Eu, Pentru că Eu sunt Dumnezeu Și nicidecum un om. Eu sânt – În mijlocul tău – al tău Sfânt Și nu am să Mă repezesc Asupră-ți, să te prăpădesc.


Credincioșie-i vei fi dat Lui Iacov și cu îndurare Vei ține jurământul care, Față de-Aveam, Tu l-ai rostit, Căci vei veghea ca împlinit Să fie ceea ce-ai jurat, Părinților noștri, odat’.”


Căci vremea ei e stabilită Și astfel a ei împlinire, Curând se-arată peste fire. Ea nu are ca să mințească, Dar dacă o să zăbovească, Așteapt-o însă, cu răbdare, Căci negreșit ea va apare.


„Căci Eu sunt Domnul, Eu sunt Cel Care nu M-am schimbat defel. Voi, ai lui Iacov fii – să știți – De-aceea n-ați fost nimiciți!


Iată, Eu, Domnul, am vorbit! Cu-adevărat, va fi-mplinit Tot ce am spus. Să fiți pe pace, Pentru că Eu, Domnul, voi face – Acestei rele adunări – Tot ce am zis, fără scăpări.”


Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit, Din partea Domnului, și-a spus: „Iată ce veste ți-am adus, Despre această gloată multă: Balac, te scoală și ascultă, Ce-ți spun, despre acest popor! Ascultă fiu al lui Țipor!


Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, rămâne!


Să știți că nu Îi pare rău, Lui Dumnezeu, de darul Său Și-apoi, nici de acea chemare, Făcută pentru fiecare.


„Aceasta, însă, nu-nsemnează, Acum, că se înfățișează Cuvântul, de la Dumnezeu, Fără putere. Vă spun eu Că nu toți cei cari, bunăoară, Din Israel ni se pogoară, Ne dovedesc, în acest fel, Că-ntradevăr sunt Israel.


Dacă, necredincioși suntem, Pe El, tot credincios, L-avem Pentru că nu o să dorească, Singur, să se tăgăduiască.


Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,


Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,


Dacă Leviții preoți sânt, Pentru al nost’ popor, în lume – Fără un jurământ anume – La fel, nu poate a fi spus Apoi, despre Hristos Iisus, Pentru că El e preot sfânt Pe baza unui jurământ A Celui care-a cuvântat Și-a zis că „Domnul a jurat – Iar Domnului nu-I pare rău, Nicicând, de jurământul Său – Precum că Tu, fără-ndoială, Ești preot – printr-o rânduială A lui Melhisedec – făcut, A fi în veci, de la-nceput”.


Oricare lucru bun, primit, Oricare dar desăvârșit, Pe care noi l-am căpătat, Numai de sus, ne este dat. Toate acestea, fraților, Părintele luminilor Ni le-a trimis. Nici o schimbare Și nici o umbră de mutare – În El – nicicând, nu s-a văzut.


Degeaba credeți că vorbește Scriptura? Ea ne dovedește Că Duhul, pus de Dumnezeu, În oameni, ne-a dorit, mereu, Cu gelozie, pentru Sine.


Din tot ce poruncise El, Copiilor lui Israel, Nimic n-a fost nesocotit, Ci totul fost-a împlinit.


Acela care S-a vădit Tărie-a fi, necontenit, În Israel, nu Se căiește Și niciodată nu mințește, Căci El nu-i om, să-i pară rău.”


În acea zi, cuvântul Meu, Pe care despre Eli, Eu – Mai dinainte – l-am rostit, Are să fie împlinit. Ce-am spus, încep și isprăvesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa