„Bine. Să văd ce pot să fac” – A zis Balaam. „Voi o să stați Aici, la noapte, și-așteptați Până în zori, răspunsul meu. Să văd ce-mi spune Dumnezeu Și-am să răspund abia apoi. Rămâneți dar, la mine, voi.” Atuncea, toți aceia cari, Peste Moab, erau mai mari, În casă, la Balaam, au stat. După ce noaptea s-a lăsat,
Spre câmpul care s-a chemat Țofim, cei doi s-au îndreptat. Câmpul acela se găsește Pe muntele ce se numește Pisga; întreg cuprinsul lui, Este spre vârful muntelui. Șapte altare a zidit Balac, acolo, și-a jertfit Câte-un berbece și-un vițel.
Domnul, ‘nainte, i-a ieșit Și-n felu-acesta, i-a vorbit – După ce-i puse o măsură Din ale Lui cuvinte-n gură: „Mergi la Balac și-n fața lui, Vorbele Mele, să le spui.”
După ce toate le-a adus, Balaam, către Balac, a spus: „Rămâi dar, lângă jertfa ta, Căci eu mă voi îndepărta Și poate-mi va ieși-nainte Chiar Domnul. Ale lui cuvinte, Ți le voi spune, imediat.” Pe-un loc înalt, el s-a urcat,