Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Numeri 22:31 - Biblia în versuri 2014

31 Atunci, vederea i-a fost dată, Căci Domnul, ochii, i-a deschis. Speriat – trezit parcă din vis – Balaam, în juru-i, a privit. Abia atuncea, l-a zărit Pe Înger, înainte-i stând, Cu sabia amenințând. De groază plin, s-a aruncat Jos – la pământ – și s-a-nchinat, Cu spaima-n oase-n fața Lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

31 Atunci Domnul i-a deschis ochii lui Balaam, și el L-a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă. El s-a închinat cu fața la pământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Atunci Dumnezeu i-a deschis ochii lui Balaam; și el L-a văzut pe Îngerul lui Iahve stând în mijlocul drumului cu sabia scoasă. El s-a închinat, aplecându-se cu fața spre pământ.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Domnul i-a deschis ochii lui Balaám și Balaám l-a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă în mână: s-a plecat și s-a aruncat cu fața la pământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Domnul a deschis ochii lui Balaam, și Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Și s-a plecat și s-a aruncat cu fața la pământ.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Și Domnul a deschis ochii lui Balaam și a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum și sabia scoasă în mâna sa; și s‐a plecat și s‐a întins pe fața sa.

Onani mutuwo Koperani




Numeri 22:31
14 Mawu Ofanana  

Dumnezeu, ochii, i-a deschis Și a văzut, ca întru-n vis, O apă, curgând lângă ea, Și-a dat copilului să bea.


David, ochii, și-a ridicat, Iar când spre cer el s-a uitat, De-ndat’, pe înger, l-a văzut. Îngeru-acela a șezut Între pământ și cer. Privea Către Ierusalim și-avea O sabie înfricoșată, Către cetate îndreptată. David și toți bătrânii lui Din mijlocul poporului, Jos, la pământ, s-au azvârlit. Și-n saci, trupul, și-au învelit.


Aruncă groaza Doamne-n ei, Să știe oamenii acei Căci numai niște oameni sânt, Iar Tu ești Dumnezeul Sfânt!


Îndată, Moise s-a plecat, Pân’ la pământ s-a închinat


Dar măgărița l-a-ntrebat: „Când oare, ți s-a întâmplat, Să mă mai port astfel, cu tine, De când mă călărești, pe mine?” Balaam răspunse: „Niciodată.”


Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. De-aceea astăzi, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:


Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui, Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. Iată acuma, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:


Dar ochii lor nu-L cunoșteau, Pentru că-mpiedicați erau.


Atunci, ochii li s-au deschis – Parcă s-au deșteptat din vis – Și-ndată, L-au recunoscut, Însă, Iisus a dispărut.


Când a rostit Iisus, „Eu sânt!”, Cu toți, cu fața la pământ, Căzură, după ce s-au tras, Mai înapoi, cu câte-un pas.


Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”


Când Iosua era aflat Pe acel câmp, și-a ridicat Ochii în sus și a zărit Un lucru care l-a uimit: Un om stătea în fața lui, Ținând deasupra capului, O sabie. Atunci, mirat, Iosua l-a și întrebat: „Cine ești tu? Ești dintre noi, Sau ești dintre vrăjmași?” Apoi,


Omul acela a vorbit: „Ca să vă sprijin, am venit, Căci eu sunt Căpetenia care Oștirea Domnului o are În fruntea sa, necontenit. În astă clipă, am sosit.” Iosua-ndată s-a plecat, Jos, la pământ și s-a-nchinat, Plin de respect, în fața Lui. Apoi i-a zis: „Ce ai să-mi spui? Ce are-a spune Domnul meu, Pentru un rob, precum sunt eu?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa